October 30, 2011

Bibilica la cuptor

Pentru prima data în viata mea am gatit o bibilica, si cred ca mi-a iesit foarte bine. Da, stiu, nu-i mare filosofie, doar tot un fel de gaina este... Cu toate astea, am avut emotii. Ma gîndeam ca-i trebuie vreo saptamîna de coacere la cum arata. Nu sta bine cu estetica în comparatie cu un pui care este de un galben cît de cît uniform. Pe spate pielea este mai grasa, asa ca acolo este galbena, dar pe picioare este subtirica, cumva translucida, iar carnea fiind mai închisa la culoare, exteriorul bulanelor dau într-o tenta albastruie :D







        Ingrediente:
  • 1 bibilica
  • 3 morcoviori, taiati grob
  • 1 bucata de telina, taiata grob
  • 4 echalote pitice
  • 2-3 catei de usturoi
  • 2-3 tije busuioc
  • 2 frunze dafin
  • 1 cana vin alb
  • 1 cana supa de legume/sau apa
  • 1 lingura boabe piper roz*
  • 1 lingurita sare de Himalaya
  • 2-3 linguri ulei de masline
  • 2-3 linguri creme fraîche
  • nucsoara proaspat razuita
  • 1 lingurita amidon de porumb
  • 7-8 cartofi (fac. )
*Pierul roz, nu este de fapt un piper ci fructele unui arbore de provenienta braziliana. Bobitele de piper roz brazilian se gasesc în general sub forma uscata, lucesc si au o culoare rozalie-roscata. Murate se întîlnesc mai rar, dar totusi în magazinele de specialitate, de gasit. Aroma nu este la fel de intensiva ca a piperului negru, dar ceva mai iute. Un iute placut.



Am curatat, spalat si curatat bibilica si legumele cu apa rece.
Va rog remarcati cartofii roz frumosi, din productie proprie!




Am sarat si piperat zburatoarea pe interior cît si pe exterior. În interior am introdus cîteva bucatele de telina, morcovi, tijele de busuioc cu tot cu frunze, un catel de usturoi, o echalota taiata-n patru si am încheiat c-o frunza de dafin. Atît a încaput, pasarea fiind mititica. Am asezat bibilica cu pieptul în sus într-o oala de fonta emailata stropita cu ceva ulei de masline, am pus restul de legume pe lînga, am turnat vinul si supa si am dat vasu în cuptorul fixat la 180° C timp de aproximativ 2 ore. Cînd pasarea a început a se maroni usor, am acoperit vasul cu o folie de aluminiu pentru a evita rumenirea prematura. Cînd si cînd am verificat si stropit pasarea cu zeama din oala. Înainte cu 10 minute am descoperit vasul si am lasat sa se mai rumeneasca putin pielea, dupa care am scos pasarea si am pastrat-o calda pîna am facut sosul.
Zeama aromata din vas am strecurat-o de legume, frunze si boabe de piper. Am pus-o pe foc, iar cînd a început a clocoti am legat-o cu putin amidon de porumb, apoi am adaugat creme fraîche, am amestecat cu telul si am tras vasul de pe foc. Am condimentat cu nucsoara proaspat razuita si am obtinut un sosulet delicios.




Am servit bibilica cu cartofi fierti pe abur si sosul aromat, picant si foarte gustos.

October 29, 2011

Placinta cu mere

Draga cuscra din Canada, nu-s rea. Aparentele înseala =)) Voiam sa-ti dedic placinta cu pecan, dar daca pofta e mare, ti-o dedic pe asta cu mere. Cea cu pecan o sa i-o dedic cuscrei din... hmmm, sa vedem. Poate cuscrei din Italia, sau cuscrei care mai nou s-a facut bucuresteanca :D




        Ingrediente:
  • 600 g faina alba de spelta
  • 250 g unt
  • 140 g apa rece
  • 100 g galbenus (2 buc.)
  • 100 zahar
  • 1 praf de sare

Aluatul l-am facut dupa reteta de Pâte brisée. Am modificat cantitatile si în plus am adaugat zahar.

        Umplutura:
  • 14 mere de marime medie
  • 1 lamîie mica, doar zeama
  • 1 lingurita rasa scortisoara macinata
  • zahar dupa gust/ depinde de mere
Merele le-am curatat, apoi le-am îndepartat casuta cu sîmburi si taiat bucati cu feliatorul, dupa care le-am macinat grob în robot. Le-am repartizat într-un vas, am adaugat foarte putin zahar deoarece merele erau destul de dulci, zeama de lamîie, scortisoara, si le-am calit cîteva minute pe foc iute. Le-am lasat la racorit. Între timp am întins foile între doua foi de hîrtie de copt. Am asezat prima foaie pe tava si am copt-o 6-7 minute la 180°C în cuptorul preîncalzit. Apoi am presarat si nivelat merele peste foaia coapta, am asezat deasupra cealalta foaie si am dat din nou la copt la 170 °C pîna s-a rumenit/aurit uniform deasupra. Se taie dupa ce se raceste si se serveste dupa bunul plac. Pudrata cu zahar, cu sos sau înghetata de vanilie, sau pur si simplu... asa direct din tava :D

Notite:

-faina de spelta se poate înlocui cu faina alba de grîu
-atentie, cantitatile sînt pentru o prajitura mare 35x40 cm

Pofta buna si un sfîrsit de saptamîna minunat!

October 26, 2011

Chifle de spelta


Dulciuri din faina de spelta am facut mai putine si înca nu-mi pot exprima parerea în totalitate (în sensul ca nu prea am simtit diferente la gust), dar aluaturile dospite pentru pîine, chifle, cornulete, saratele and Co, mi se par mult mai gustoase decît cele din faina de grîu. Unde mai pui ca-s si mai sanatoase, si mai usor digerabile datorita nivelului mai scazut de gluten.






        Ingrediente:
  • 260 g faina integrala de spelta
  • 240 g faina de spelta tip 1050
  • 1 cub drojdie proaspata
  • 1 lingurita rasa
  • 1 lingurita sare de mare/ sau dupa gust
  • 50 ml ulei
  • 150 ml apa
  • 120 ml lapte

Se cîntaresc fainile în vasul robotului, se face o adîncitura în mijloc unde se toarna drojdia frecata cu 50 ml din apa si putin zahar. Se lasa 10-15 minute la dospit, dupa care se adauga sarea, se porneste robotul pe o treapta joasa(2 din 10 de exemplu), si pe masura ce framînta se toarna restul de lichide amestecate. Se framînta pîna ce aluatul se desprinde complet de pe peretii vasului. Se formeaza o bila si se lasa la crescut la loc caldut pîna îsi dubleaza/tripleaza volumul.







Daca doriti o pîine de post puteti înlocui laptele cu apa fara probleme, doar atentie, s-ar putea sa va intre mai putina apa. La aceeasi reteta, în care am înlocuit laptele cu apa, mi-au intrat doar 100 ml în locul celor 120 ml lapte.
Dupa ce a crescut aluatul, mi-am uns mîinile cu un strop de ulei, am scos aluatul din vas, l-am framîntat usor formînd un sul din care am facut opt chifle mari. Altadata am facut zece chifle obisnuite, iar altadata 12 mai mici. Cel mai bine ne plac cele mari. De data asta am tavalit doua chifle prin seminte de in, doua prin susan si patru le-am lasat simple. Le-am mai lasat la crescut în tava pîna s-a încins cuptorul la 170-180°C, apoi am dat tava la cuptor timp de 30 de minute.









Notite:

-faina de spelta nu necesita prea mult timp de framîntare
-pîinea, chiflele, prajiturile si alte produse din faina de spelta se usuca mai repede
-coacerea îndelungata usuca
-imediat dupa racire, pastrati pîinea, chiflele and Co într-o punga sau recipient special de pastrat pîinea
-blaturile de prajituri care nu vin însiropate, la fel, pîna le umpleti, pastrati-le în punga sau container special pentru prajituri
-datorita nivelului scazut de gluten, produsele din faina de spelta sînt usor digerabile, de accea sînt indicate si pentru cei care tin anumite diete

October 22, 2011

Ricotta cu smochine si miere

Reteta, care numai reteta nu se poate numi, provine de undeva de pe meleagurile Florentei. Descoperita de bucatarul meu preferat, Jamie Oliver, care a fost foarte surprins cînd i-a fost servit micul dejun. "Brînza si smochine la micul dejun?" Cu toate astea, se pare ca a fost atît de încîntat, încît a preluat reteta în una din cartile sale de bucatarit. Daca mai intereseaza pe cineva si parerea mea... cred ca eu sînt mai impresionata decît Jamie :D
Cei drept, eu nu am servit ricotta cu smochine la micul dejun de dimineata, ci la un mic dejun mai  întîrzîiat. Dupa parerea mea, combinatia asta potriveste oricînd si la orice ora, fie un mic dejun dulce, ca desert sau chiar ca aperitiv. As modifica doar modul de servire în functie de ce ar acompania, sau ca ce fel ar fi servit.


       Ingrediente:
  • ricotta
  • smochine
  • miere de salcîm
Cum se face? Simplu!
Se aranjeaza toate ingredientele dupa plac, pe o farfurie.
Daca va place, puteti servi cu o felie de pîine alba, prajita.


October 20, 2011

Vinete coapte cu salata de rosii si brînza

Reteta cît si metoda de prezenatre, care mi se pare de altfel foarte draguta, le-am gasit pe blogul lui Anki- "D'ale coconitelor". Multumim pentru reteta. Simpla si delicioasa. Fiica-mea a fost încîntata de prînzul rapid pe care i l-am pregatit. Stiu ca asta nu este un prînz, dar ea are zile încarcate, în care nu are timp de un prînz copios, si atunci îi pregatesc ceva ce poate mînca din mers. Ceva ce nu leneveste stomacul, ceva în care nu trebuie sa sufle, sa învîrta. Manînca si pleaca mai departe :D



        Ingrediente:
  • vinete, feliate de aprox. 1 cm grosime
  • rosii, taiate cubulete
  • busuioc, tocat grob
  • brînza de oaie/Feta, taiata cubulete
  • ceapa violet, taiata rondele
  • zeama de lamîie
  • ulei de masline
  • sare de mare

Vinetele feliate se pensuleaza cu ulei de masline,
se sareaza si se dau sub gratarul cuptorului pîna se rumensec.



Între timp se pregateste salatica, din brînza, rosii, busuioc,
cîtiva stropi zeama de lamîie si eventual sare.
Atentie brînza poate fi sarata destul.


Vinetele rumenite se aseaza pe o farfurie,


se acopera cu salatica, se stropeste cu ulei de masline,
si se serveste cu mare pofta, si o bucata de pîine proaspata.


Delicios!


Multumim, Anki!

October 18, 2011

Rata d'artagnana

As spune ca ratusca asta poate fi servita cu succes chiar si pe mesele de sarbatori. Iese delicioasa. Pe mine m-a intrigat putin paharul de otet, dar nu va speriati de el. Daca vi se pare prea "aspru" adaugati un vîrf de cutit de zahar, dar nu mai mult. Eu nu am adaugat. Cu toate ca estetica va avea putin de suferit, cel tîrziu dupa rumenire taiati rata în bucati, pentru o savoare mai buna. Eu am taiat-o în patru înainte de rumenire. Reteta provine de la muschetarul nostru, Alex (de acolo si numele retetei) :D

Imagine atasata

       Ingrediente:

  • 1 rata (2 kg)
  • 2 linguri unt
  • 1 lingura rasa sare de mare
  • 6-8 bucati arpagic sau echalote
  • 2 morcovi
  • ramuri de telina
  • 4 foi de dafin
  • 5-6 catei de usturoi
  • 1 mînuta boabe de piper
  • 7-8 boabe de ienupar
  • 2 pahare de vin rosu
  • 1 pahar de otet de vin rosu




Se sareaza rata si se rumensete bine pe toate partile în unt.
Se poate rumeni întreaga sau se poate taia în bucati.
Rata rumenita se aseaza în tava. Pe lînga se adauga bucatile de morcovi, arpagic,
ramurile de telina, foi de dafin, catei de usturoi, boabele de piper si ienupar, vinul si otetul.
Se da tava în cuptor la foc domol, timp de 2-3 ore. Depinde de rata, vîrsta, greutate.

Imagine atasata

În timp ce rata se coace la foc molcom, se pot prepara pastele.
Eu am facut tagliatelle din faina de spelta. Am preparat aluatul ca de obicei-
Un ou de marime medie(50 g) la 100 g faina + sare de mare, dupa gust.

Imagine atasata

Imagine atasata

Dupa acest timp, se scot bucatile din tava si se pastreaza calde,

Imagine atasata

iar sucul lasat se strecoara, si se separa de grasimea care se aduna deasupra.
Se aleg esalotele, morcovii si usturoiul din strecuratoare,
se adauga la sucul lasat de carne si se macina cu mixerul vertical.
Se mai adauga putina smîntîna lichida si se lasa sa traga un clocot scurt pe foc moderat.
Daca va hotarîti pentru alt sos, nu aruncati legumele în niciun caz! Sînt delicioase. Le puteti servi pe lînga.

Imagine atasata

Delicios! Merci, Alex!

Imagine atasata

Imagine atasata

Notite:

-otetul nu se simte, nu acreste, ci doar aromeaza si patrunde în mod placut carnea
-partile de carne mai rosie se patrund si se coloreaza aproape în negru/violet. E doar chestie de estetica( nu este carbonizata rata :D )
-carnea iese moale, suculenta, iar pielea crocanta
-sosul cu unt ar fi fost prea greu pentru papila noastra, asa ca am strecurat si separat sucul lasat de carne - de grasimea care s-a adunat deasupra.
-tagliatellele de spelta le-am facut pentru prima data. Au iesit neasteptat de bine, chiar daca le-am "sucit" putin cam groase.

Scuze pentru inducerea în eroare. Am folosit faina de spelta, nu orz. Altadata n-o sa ma las pe mîna altora :D

October 15, 2011

Tea time

La noi si-a facut aparitia un soare cu dinti mari de cal! E superb, dar odata expus la razele aurii... înghetarea nu e departe! Egal! Macar avem soare! Va servesc cu un ceai, un amestec care îmi place mie în mod deosebit, si va doresc un sfîrsit de saptamîna minunat!
Eu savurez ceaiuri simple din ingrediente proaspete sau uscate de origine biologica. O parte din productie proprie, iar restul cumparate. Amestecurile mi le fac dupa pofta de moment, dispozitie... Instalatia mea preferata este un set din ceainic, ceasca si farfurioara. Tea for one.

        Combinatia mea, suna cam asa:
  • mere uscate
  • macese uscate
  • petale de floarea soarelui
  • petale de albastrele
  • petale de hibiscus
  • scoarta de scortisoara
  • lamîie proaspata


Are o culoare superba.


Mmmmm...

Nu îmi plac ceaiurile la plic. Le beau doar "fortata"... adica daca sînt servita si nu pot refuza. Ai mei beau ceaiuri de toate felurile. Din plic, chiar si instant (aici smiley care da bataita la poponet copilului), si bineînteles si ceaiurile mele. Sotul e mare amator, Denise daca-i place cum miroase, de frig, daca e racita, dar si de pofta sau sete. Ei îi plac ceaiurile simple. Cred ca cel mai mult îi place cel de tei, urmat de fructe si menta. Sotul... greu de spus. Are perioade cînd se hidrateaza cu tone de ceai verde simplu sau amestecat cu alte frunze, apoi combinatii de diferite ierburi, sau de menta, tei, chiar si musetel. Cele de fructe sînt preferatele mele, dar si eu savurez si un ceai de tei, menta sau musetel. Îmi place sa amestec fructe cu ierburi sau cu flori/petale- albastrele, floarea soarelui, petale de trandafiri(cei de dulceata), hibiscus.
Majoritatea fructelor, florilor/petalelor le cumpar, dar am unele si din productie proprie, sau culese din locuri nepoluate. Apropos locuri nepoluate. Am vazut multi si aici, dar si în tara, culegînd tei sau catina de pe marginea soselelor. Cred ca mai poluate si murdare flori de tei ca alea, de pe marginea drumurilor, nu exista niciunde. Infuzie de tei cu "touch" de emisie de gaze reziduale...


Despre cum fac eu ceaiurile

-nu fierb niciodata ceaiul în oala, ci torn apa peste fructe, ierburi, frunzaraie, flori si petale, în ceainic
-folosesc apa fierbinte care nu mai clocoteste
-cele din petale si flori le las sa traga 3-4 minute. În general le servesc simple rar cu lamîie sau portocala
-cele din ierburi le las sa traga 4-5 minute maxim. La fel, le servesc simple sau cu lamîie
-cele de fructe le las sa traga 7-9 minute maxim, si le servesc simple sau aromatizate cu scoarta de scortisoara, seminte de cardamom, felii de citrice
-cele de fructe în amestec cu ierburi sau/si petale le las sa traga maxim 7 minute

October 11, 2011

Vreme trece, vreme vine...

Multumesc pentru vizite si comentarii. Chiar daca am tacut chitic, am trecut si pe aici, si pe la voi, si prin alte locuri noi. Momentan nu dispun de prea mult timp din mai multe motive, pe lînga care mai tîrasc si o raceala neinteresanta, dar enervanta, dupa mine. Cu toate astea sînt destul de activa în bucatarie, doar nu pot înca sa postez. Testez, experimentez, o mai dau în bara, dar obtin si succese. 
Copilul meu adolescent a devenit aproape peste noapte alergic la foarte multe substante(9). Ei, nu chiar peste noapte, stim de vreo cîteva saptamîni. Ne asteptam cumva, amîndoi fiind alergici, dar speram ca fiica noastra sa scape de ele. Dupa cum se pare însa, pe ea a nimerit-o cel mai mult, dar nu cel mai tare/intensiv. Crizele declansate fiind moderate, în compararie cu ale sotului care erau sora cu picatul pe spate(dar care le tine sub control), sau ale mele... care nu apar deloc, avînd norocul de a le putea evita 100% . Nu intru în detalii, doar vreau sa mentionez ca nu ne-am panicat deloc, obisnuiti fiind cu alergiile de peste 15 respectiv 20 de ani(noi), si am apucat taurul de coarne. Adica am început prin a elimina toti factorii declansatori posibili. Pe unii nu reusim sa-i eliminam complet din diferite motive, iar la altii înca nu stim exact cum va reactiona cînd va fi cazul (polenul alunului de exemplu)... Probabil ca va trebui sa alegem o terapie de autoimunizare/desensibilizare. Anul asta l-a trecut cu cîteva crize, pentru ca nu stiam înca de alun. L-am descoperit abia în urma cu vreo trei saptamîni, la analizele de sînge facute dupa perioada în care a înflorit alunul.
Acum va întrebati ce teste si experimente fac eu în bucatarie. Printre numeroasele alergii se afla si cele împotriva grîului, secarei, ovazului. Asa ca acum încerc sa le gasesc înlocuitori. 
Dupa cercetari îndelungate în lung si lat, am descoperit faina de spelta în mai multe variante. Alba fina-pentru prajituri, mai densa pentru-pîine, pizza, aluaturi dospite sarate, semi-tot pentru pîine, pizza, aluaturi srate and Co, si neagra/Vollkorn la fel... pentru amestecuri de aluaturi sarate. 
Pîna acum am încercat retete de chifle/pîine alba, semi si neagra. Din fiecare fel de faina si în combinatie una cu cealalta în diferite proportii. Unele cu seminte deasupra, altele si în aluat, sau si una si cealalta. Toate au iesit gustoase, în afara de o pîine în care am uitat sa pun drojdie :D
Mai am si faina de hrisca, dar în afara retetei de clatite de pe pachet, nu am gasit nimic interesant. Am colindat netul, dar fara succes. Toate retetele pe care le-am gasit erau doar în amestec cu alte faini. De grîu, secara...etc.  Urmeaza sa încerc o combinatie între hrisca si spelta. Sa vedem ce iese.
Saptamîna asta trec la dulciuri. O sa testez niste clatite, biscuiti, o tarta...
În alta ordine de idei,  ne descurcam foarte bine si fara faina de grîu în bucatarie. Preparate de cumparat, doar din faina de spelta, fara alte faini în combinatie... greu de gasit. Momentan am dat doar de paste din gris dur de spelta, de altfel foarte bune, si un fel pîine bio împachetata, în DM, dar care nu pare interesanta.
Daca printre cititori se gaseste vreun alt alergic la faina de grîu, secara... sau alte faini din care se obtine o pîine, doresc sa îi spun ca din faina de spelta se obtin pîini, chifle si baghete delicioase. Faina de grîu alba de tip 405, se poate înlocui cu succes în orice reteta, cu faina alba/fina de orz. Plus ca o gasiti în diferite variante. Mai pufoasa, mai densa, alba, mai închisa si neagra.

Salutari,
Maya


Later Edit

Datorita comentariilor voastre ma simt nevoita sa intru putin în detalii, dar nu vreau sa va îngrijorati degeaba.
Alergiile pot fi chestii urîte atunci cînd nu sînt tratate cu respect, sau daca în loc sa fie înfruntate se trateaza cu panica. Despre alergia mea, nici nu are rost sa mentionez, pentru ca asa cum spuneam, nu trebuie decît sa renunt la un aliment care oricum nu ma pasiona. Alergiile sotului sînt sub control de ani de zile, dar de la el am cîstigat experienta. El a fost cel "marcat", care a avut foarte mult de suferit din pricina lor. Alergii împotriva polenului cîtorva pomi, copaci, care în zona noastra sînt mai multi decît trebuie :D El a început tratamentul cu o terapie de desensibilizare care nu i-a adus absolut niciun rezultat pozitiv, iar perioadele "polenizante" erau foarte lungi si crizele de respiratie aprige, pîna la urgenta. Apoi a urmat un alt tratament cu diferite antihistaminice, care ajutau doar partial. Totusi se ajungea la crize nasoale de respiratie. Cu multi ani în urma a început o terapie de acupunctura, care dupa a doua sedinta a dat rezultate excelente. De atunci, în fiecare an, înainte de a începe perioada alergica facea cîteva sedinte de acupunctura plus cîteva sedinte pe parcurs,si trecea prin lunile acelea care înainte îi creau calvarul, ca valiza prin gara. Acum, de vreo 3-4 ani, este suficienta o sedinta înainte de a începe si una pe parcurs, si cu asta s-a încheiat perioada alergica. Deci... aproape floare la ureche.
E clar ca atunci cînd e vorba de copil, treaba sta putin altfel. Vrei ca tot ce faci pentru el, sa functioneze din prima si sa-i reduci suferinta pe loc! Normal ca nu merge chiar asa, dar totusi, cu toate ca mai avem cîte unu-doua semne de întrebare, nu ne-am agitat deloc ci doar am început prin a elimina factorii declansatori.
Denise, fiind copil de alergici, de la nastere i s-a adminstrat lapte antialergen, si a trebuit sa faca regulat teste de alergie. Nu sînt obigatorii, dar asa se practica pe aici. Depistate din timp, posibil sa se ajunga la recuperarea completa.
Deja prin eliminarea declansatorilor, am obtinut rezultate bune. Denisei îi merge foarte bine, iar momentan nu e nevoie de nicio terapie, dar probabil va fi atunci cînd va începe polenul alunului sa  joace prin aer. Ce nu stim exact înca... ce terapie o sa faca. Înca mai cugetam, dar ne-am gîndit la acupunctura. Asta a dat cele mai bune rezultate sotului, ceea ce nu înseamna ca si ea este la fel de receptiva acestei terapii. La fel de bine, e posibil sa fi eliminat factorii mai puternici, iar alunul ala sa nu faca prea mare verva si rezolvam alergia cu cîteva antihistaminice. Ramîne de vazut.

Multumesc ca sînteti alaturi de mine, dar nu vreau sa va faceti griji pentru ca nu e cazul, si sper sa nici nu fie pentru niciunul dintre noi. Asa ca va doresc multa sanatate, iar eu ma duc mai departe la experimentele mele culinare :)

M.

October 4, 2011

Prajitura cu pere





        Ingrediente:
  • zahar pentru caramelizat vasul
  • 5 pere
  • 9 cirese din compot
  • 6 oua, marime medie
  • 6 linguri zahar
  • 3 linguri faina
  • 2 linguri amidon de porumb
  • 1 lingura cacao
  • 1 lingurita praf de copt
  • coaja de la o portocala netratata
Se caramelizeaza zaharul pîna devine auriu. Atentie, daca este caramelizat la temperatura mai mare, tinde sa caramelizeze mai departe si dupa îndepartarea vasului de pe foc. Prin rotire, se îmbraca vasul pe interior cu un strat generos de caramel si se da deoparte. Se curata perele, se taie în jumatate, apoi se îndeparteaza casuta cu sîmburei. Se aseaza perele în vasul caramelizat. Mijlocul fiecarei jumatati de para se umple cu o cireasa fara sîmbure.




Pentru blat se amesteca faina cu amidonul, cacaoa si praful de copt. Ouale se mixeaza împreuna cu zaharul pîna îsi tripleaza volumul (pîna devin o spuma pufoasa), apoi se adauga coaja de portocala razuita fin, amestecul de faina si se mixeaza usor pîna se omogenizeaza. Se toarna peste pere, dupa care se da vasul în cuptorul preîncalzit la 170°C timp de 40-45 minute. 
Pentru a evita rumenirea prematura, acoperiti vasul cu o hîrtie de pergament umezita. Atentie, în cazul în care folositi folie de aluminiu. Posibil sa nu permita destula caldura, ceea ce face ca prajitura sa nu fie coapta bine la mijloc. Asta este valabil doar la acest gen de prajituri cu bucati de fructe mari în blat. Un blat simplu sau o alta prajitura gen chec, le puteti acoperi fara probleme cu o bucata de folie de aluminiu. Dupa coacere se rastoarna imediat pe un platou. Nu lasati prajitura la racit în vasul în care ati copt-o, pentru ca o veti scoate în bucati :D Dupa racirea completa se poate servi cu frisca, cu sos sau înghetata de vanilie... cu ce doriti.