May 25, 2015

Humus, Hummus

Varianta care ia timp, dar totusi se prepara simplu, ar fi sa lasati nautul la înmuiat multe ore/peste noapte chiar, sa-l fierbeti - cam 80-90 minute, acoperit, pe foc mediu, îl lasati la racorit, îl curatati de eventualele cojite, îl scurgeti bine.
Între timp faceti si tahini/tahina, renumita pasta de susan. Pentru o pasta fina de tot aveti nevoie de un blender bun de tot. Susanul se rumeneste usor fara adaos de grasime într-o tigaie antiaderenta, apoi se toarna în blender, se adauga putina apa sau ulei de masline, susan, sau floarea soarelui si se macina pîna devine o pasta fina de tot. Se aude a multa munca, dar chiar nu este, însa toata treaba necesita mult timp.
Daca nu dispuneti de timpul necesar, va recomand varianta cea mai simpla, la fel de delicioasa. Cumparati un borcan de naut ( mai bun decît cel din doza de metal ) calitate bio, la fel procedati si cu tahini. Se gaseste gata preparat în borcanel de sticla. Restul e floare la ureche. În cîteva minute puteti avea un humus delicios pe masa, pe care-l puteti servi cu legume proaspete, pe pîine rumenita pe gratar...sau cu ce doriti. Cu ardei gras rosu merge de minune! Parerea mea, bineînteles.
Pastrati din apa de la fiert sau din borcan, valabil pentru ambele variante. 

Ingrediente:
  • 225 g naut fiert
  • 50 g tahini/tahina ( pasta fina de susan )
  • 2 linguri zeama de lamîie, dupa gust
  • 2-3 catei de usturoi, sau dupa gust
  • chimion, macinat fin ( optional )
  • sare, piper
  • 2-3 linguri ulei de folarea soarelui, susan sau masline
  • un praf de boia dulce, sau chiar iute

Se pune nautul fiert în blender împreuna cu usturoi, putina zeama de lamîie, sare si piper. Se macina bine, apoi se degusta si se condimenteaza daca mai e nevoie. Se adauga si amesteca bine cu pasta de susan. În functie de consistenta adaugati apa de la fiert sau din borcan, pîna obtineti o crema fina, dar consistenta. Gata!
Mie îmi place humusul mai sarat si destul de usturoiat, de aceea va recomand sa adaugti condimentele si usturoiul pe parcurs, în etape. Altii folosesc doi-trei catei de usturoi la jumatate de kilogram de humus, eu însa adaug trei catei la 250-300 g hummus. Chestie de gust :)




Notite:

- se serveste stropit cu ulei, zeama de lamîie, boia dulce sau chiar iute, chimion mojarit fin ( daca-l mai si rumenit înainte într-o tigaie antiaderenta, e si mai aromat)
- puteti garnisi humusul cu cîteva boabe de naut sau presarat cu susan rumenit
- humusul se serveste proaspat, dar se pastreaza bine cîteva zile si într-un borcan, cu suprafata acoperita de ulei

May 5, 2015

Sparanghel cu cartofi si sos olandez

 Azi, din nou o reteta cu sparanghel, alb de data asta. O combinatie perfecta, spune papila mea.




Ingrediente pentru 3 portii:
  • 6 cartofi
  • 1 lingurita sare de mare
  • 12 fire de sparanghel alb
  • 1 lingura arpagic/allium schoenoprasum tocat fin
  • 6 felii de sunca - eu am folosit Prosciutto di San Daniele

Curatam si spalam cartofii. Îi punem în apa cu sare de mare la fiert. Cînd sînt aproape fierti, punem si sparanghelul, pe care l-am curatat, îndepartat capetele uscate si taiat în jumatate,  la fiert. Dupa ce apa clocoteste, cîteva minute ajung. Dar cel mai bine întepati o bucata cu furculita si îi fierbeti în functie de preferinta. Mie îmi plac mai crocanti. În apa sparanghelului nu adaug absolut nimic.


Ingrediente pentru sos olandez:
  • 150 g unt
  • 2 galbenusuri ( se pot pune si 3 )
  • 2-3 linguri zeama de lamîie/sau dupa gust
  • sare, piper alb


Acest sos, facut ca la carte, dureaza ceva mai mult. Facut mai simplu, merge mai repede si totusi e foarte gustos. Pentru cei cu pretentii, puneti mîna pe carte :D

Topim untul pe foc mic, apoi îl lasam putin la racorit ( corect ar fi sa lasam untul pe foc lejer pîna acesta se separa, apoi trebuie clarificat, spumuit, etc... ). Între timp amestecam galbenusurile cu un tel, într-un vas, deasupra unei bai de apa care nu clocoteste, stiti voi,  Bain Marie, pîna îsi schimba textura si devin usor spumoase. Apa nu are voie sa atinga fundul vasului în care se bat galbenusurile. Turnam untul în fir subtire-subtirel de tot, în timp ce amestecam galbenurule cu telul. E ca si cum am face o maioneza calduta :)
Dupa ce terminam untul, luam sosul de pe baia de apa. Saram si piperam dupa gust, apoi adaugam zeama de lamîie ( strecurata ) si amesecam bine cu telul.

Pentru cei mai "experimentati" cu prepararea galbenusurilor pe foc mic le recomand înca o varianta rapida, putin diferita.
Într-o tigaie/craticioara, se amesteca galbenusurile cu o gura de vin alb, sare si piper alb, pe foc mic/cea mai joasa treapta de caldura. Testati cu degetul. Nu are voie sa arda, ci sa fie cald, ca degetul cu care probati :D Cînd sosuletul prinde textura sosoasa, se toarna untul încalzit si topit în firicel subtirel, în timp ce se amesteca de zori cu telul, pîna se îngroasa putin, iar textura devine matasoasa. Se adauga suc de lamîie, din nou strecurat, se amesteca....gata.
Direct pe foc însa, fie el si domol de tot, riscati sa se "brînzeasca"/închege galbenusurile, de aceea recomand baia de apa. 

Aranjam toate cele pe un platou, dupa pofta inimii, presaram arpagicul tocat, 
eventual mai decoram si cu vreo cîteva floricele, daca tot sînt în tufa cu verdeata...si pofta buna!



April 28, 2015

Salata de sparanghel si oua

Aceasta salata se poate face si cu oua ramase de la Pasti, dar la fel de bine se poate face daca va plac ingredientele... sau pentru ca sezonul sparanghelului e deschis, iar asa gustosi si proapseti nu se gasesc mereu, sau, sau... Mie de exemplu îmi place foarte mult, de aia fac salata asta :D
În general se face cu maioneza si sparanghel alb. Eu însa ador sparanghelul verde, si cine spune ca doar celui alb îi sta bine într-o salatica de acest gen, sau ca o reteta trebuie batuta-n cui? În afara de asta, oua fierte cu maioneza e prea mult ou pentru gusul meu, asa ca o fac dupa cum îmi dicteaza papila :)





Ingrediente:
  • 350 sparanghel verde sau alb, fiert al dente si taiat bucati de 2-3 cm
  • 4 oua, fierte
  • 200 g creme fraîche
  • 1 lingura mustar
  • 3 fire tinerele usturoi verde, tocat fin
  • cîteva frunze patrunjel proaspat, tocate fin
  • o legatura arpagic ( Allium schoenoprasum ), tocat fin
  • 2-3 linguri ulei de floarea soarelui
  • sare, piper
Verde. Iubesc verdele! :) 



Galbenusurile fierte se amesteca cu mustar si ulei de floarea soarelui. 



Pe masura ce se amesteca, se adauga cîte o lingura de creme fraîche,
verdeata tocata, se sareaza si pipereaza dupa gust. Se degusta.
Daca mai e nevoie de mustar, sau doriti mai mult piper, sare, verdeata... nu ezitati.
E mai bine ca acest sosulet sa fie picant. 
 
 
Se adauga sparanghelul fiert si se amesteca usor cu o spatula sau lingura, 
dupa care se adauga si albusurile tocate grob; le adaug la urma pentru a nu se strivi prea mult.
O jumatate de ora la frigider nu-i strica, ci din contra. Ajuta la îmbinarea aromelor :) 



Pofta buna! 
 

 

Notite:


- cine doreste, poate adauga cubulete de sunca presata, prosciutto cotto sau chiar fîsiute de piept de pui fierte sau de pe gratar
- eu o prefer simpla - se poate servi cu felii de prosciutto cotto sau crudo, sau cu alte mezelui pe lînga
- cui nu-i plac ingredientele tocate grob, le poate toca fin. Logic, nu? :D
- cu pîine rumenita merge de minune, dar si cu pîine proaspata la fel

March 6, 2015

Gnocchi Eraldo

Cam "rusticala" imaginea, dar cum nu tind dupa perfectiune postez reteta. Ar fi pacat s-o tin ascunsa doar pentru ca am dat cu sos pe lînga :D Am facut sase portii contra timp, de aceea am cam moscolit formele. Ba chiar as spune ca am pozat cel mai mînjit vas, ce-i drept fara intentie. Asa s-a nimerit.
Sub sosul delicat de rosii cu smîntîna stau ascunsi niste gnocchi timizi însotiti de cîteva franjuri de prosciutto cotto si cîteva boabe de mazare proaspata/congelata. Cea din borcan nu potriveste aici sub nici o forma. Parerea mea.
Acest fel de mîncare este apreciat în mod special de copii. Daca nu aveti timp sau chef de facut gnocchi si nici nu gasiti buni de cumparat, îi puteti înlocui cu paste pe care le fierbeti doar 2-3 minute înainte de a le amesteca cu sos. Gnocchi sau pastele proaspete, facute în casa, nu necesita fierbere în prealabil. O reteta care în lipsa de timp se poate prepara destul de rapid si fara prea multa munca.  
Eraldo este cel de la care am primit reteta, în urma cu vreo 22 de ani, asa ca am numit-o dupa el. Daca e a lui sau de unde o are el... nu stiu :)





Ingrediente:
  • gnocchi cu cartofi ( facuti în casa sau cumparati )
  • 500 ml pasta de tomate la cutie, borcan sau sticla
  • 250 ml smîntîna de frisca
  • 1 ceasca de mazare proaspata sau congelata (dezghetata )
  • 200 g prosciutto cotto, taiata franjuri
  • 1 ceapa/esalota mica, tocata fin
  • frunze de busuioc, tocate grob
  • sare de mare, piper din rîsnita
  • ulei de masline
  • brînza pentru gratinat - mozzarella, emmentaler sau chiar amestecate

Se înmoaie scurt ceapa în ulei, se adauga sunca franjurata si se amesteca 2-3 minute pe foc lejer. Se adauga pasta de tomate si busuiocul, dupa care se mai lasa cîteva minute la fiert pe foc domol. Se opreste focul, iar cînd sosul s-a oprit din clocotit se adauga smîntîna la temperatura camerei si se amesteca - astfel sosul nu se îmbrînzeste. Se adauga si mazarea. Sosul nu mai necesita fierbere dupa acesti pasi (smîntîna si mazarea), deoarece o va face în cuptor. Condimentarea o puteti face la sfîrsit sau pe parcursul prepararii sosului.

Daca folositi gnocchi sau paste proaspat facute în casa, acestea nu trebuie fierte în prealabil. Daca va hoatarîti pentru gnocchi sau paste ( uscate ) din comert, le puteti fierbe 2-3 minute, nu mai mult, altfel se înmoaie prea tare de la sos. Asezati pastele sau gnocchi în forma/sau forme individuale, turnati sosul deasupra, scuturati putin vasul/vasele, apoi presarati brînza razuita sau taiata bucatele deasupra. Dati forma în cuptorul încins la 200°C si lasati aproximativ 20-25 minute sau cît de rumenita va place brînza.

Notite:

- unii amesteca gnocchi/pastele cu sos, apoi le toarna în forma s.a.m.d., eu însa nu o fac. Textura finala per total, este diferita sau cel putin asa o percep eu acest la fel de mîncare. Amestecate înainte cu sos, apoi turnate în forme, pastele prind cumva tot sosul si sînt împreunate, lipite una de cealalta. Turnat deasupra, pastele sau gnocchi ramîn mai separate si se pot plimba cu furculita prin sosul delicat care se formeaza pe marginea vasului... chestie de gust. 
 
Va las un buchet de trandafiri si va doresc un weekend minunat! 



March 2, 2015

Despre brînza

Montagnolo Affiné este o brînza delicioasa, cremoasa, aromata dulceag*- nucoasa, buna tare, si, si...a batut chiar si doua english Stiltons în 2013, cîstigînd World Cheese Award. Datorita procesului îndelungat de maturare la rece si îngrijirea manuala a maestrului brînzar în aceasata perioada, are timp sa dezvole o aroma picanta si o textura deosebit de cremoasa strabatuta fin de culturi de mucegai albastru. E facuta de Käserei Champignon în Bavaria. Da, si nemtii stiu a face brînza! Daca o întîlniti n-o ocoliti! Na, ca am reusit sa va spun, ca de mult vreu sa laud brînza asta si tot uit!
*Prin dulceag sa nu întelegeti dulce. Ma refer la o brînza grasa care iese dintr-un lapte gras, dulce... stiti voi. 

Nu e reclama, v-o recomand pentru ca eu o ador :) 


February 11, 2015

Marmelada de kiwi cu mere/ si despre marmeladele cu pectina


O marmelada care o puteti face tot timpul anului, de aceea va recomand sa o faceti în portii mici pentru a o savura proaspta. Chiar daca e fiarta doar cîteva minute, conservata în borcane perfect curate/sterilizate si uscate, marmelada, se pastreaza în camara la racoare fara probleme. Fiarta doar scurt îsi va pastra culoarea vie si nu în ultimul rînd proprietatile nutritive.

Pentru asta aveti nevoie de pectina de mere. Eu o gasesc în magazinele bio sau chiar pe Amazon. În supermarketuri se gasesc asemenea pliculete numite gelfix clasic de la renumitul Dr.O., doar ca aceasta pectina, pe lînga ceea ce trebuie mai contine conservant ( acid sorbic/E200, care este un conservant alimentar sintetic ) si grasimi hidrogenate!

Marmeladele sau jeleurile preparate cu pectina se pot îndulci cu miere, mai putin zahar fata de o marmelada obisnuita sau alti îndulcitori - un avantaj în cazul persoanelor cu diabet sau a celora care tin o anumita dieta, sau care nu pot cosuma zahar tos din anumite motive...

În functie de fructele care ajung în marmelada - mai moi, mai coapte, mai tari, mai seci, amestecate, pure..., la kilogram se pun între de 2-4 linguri de pectina. De îndulcit, cum spuneam, se îndulceste în functie de gust si cu orice îndulcitor natural sau artificial (daca e nevoie), tot dupa gust.

Revin la fructe.
Daca faceti o marmelada de gutui, mere, pere în amestec sau pura - deci  fructe tari si cu continut  natural de pectina, acestea trebuie taiate cubulete fine si fierte cu ceva apa pîna se înmoaie putin. Se strivesc usor cu un batator de cartofi de exemplu, apoi se amesteca cu zeama de la o lamîie, zahar sau alt îndulcitor si pectina - nu mai mult de 2 linguri/ pro kilogram de fructe si se fiecbe înca cîteva ( 6-8 ) minute.

Daca faceti o marmelada din fructe suculente precum zmeura, capsune ( taiate sau strivite ), fructe de padure si alte coacaze, amestecati fructele cu zahar sau alt îndulcitor, zeama de lamîie, pectina ( aici se recomanda de la 3 pîna la 4 linguri - adica 15- 20 g/pro kilogram fructe), le striviti usor si le puneti direct la fiert. Din momentul în care începe a fierbe 4 -5 minute sînt de ajuns, maxim 6!
Imediat dupa fierbere, marmeladele sînt înca lichide. Asa trebuie, deci nu va speriati. Se toarna asa fierbinte în borcane curate si uscate/sterilizate, se închid bine si se aseaza pe capac timp de 10 minute dupa care se întorc, se acopera si se lasa asa pîna la racirea completa.

Eu am facut doua portii. Una din din kiwi si mere, si alta din kiwi cu banane. Sotului i-a placut combinatia kiwi/banane, iar preferata mea e cea cu mere. Fetei nu-i place niciuna, deoarece nu se împaca cu kiwi :)

Raportul de kiwi/mere si kiwi/banane l-am facut dupa ochi. La kiwi/mere aproximativ 70%  kiwi + 30% mere, iar la kiwi/banane cam 60% kiwi + 40% banane. Zaharul l-am pus în functie de gustul meu. La amestecul cu mar am pus doua linguri rase de pectina, iar la cel cu banane doar una. Am curatat si taiat fructele, le-am amestecat bine cu zahar, pectina si zeama de lamîie. În timp ce fierbeau am presat usor fructele cu batatorul de cartofi. Am turnat marmelada fierbinte direct în borcane, le-am închis, acoperit cu prosp gros...si gata. Borcanele Weck nu le întorc.
Rezultatul final îmi place foarte mult. O marmelada cu aroma prpaspata de fructe si textura excelenta.

Cîteva imagini si o zi buna sa aveti :)
 
 Kiwi + mere 



De la marmelada cu banane am doar aceste doua imagini. 
Dupa ce am amestecat fructele cu zahar, pectina si zeama de lamîie
si o poza finala cu marmelada în borcane. 



Din nou cea cu mere. O textura fantastica si o aroma superba. 


 

February 6, 2015

Dip de vinete

Din nou ceva simplu, rapid si care nu necesita prea multa munca, asa cum îmi place mie. Merge bine pe lînga cartofi copti sau pîine rumenita, dar si lînga o bucata de piept de pui, chiftelute, si... pe lînga ce doriti. L-am numit dip, pentru ca eu asa îl folosesc, pe post de sosulet. Un dip/sosulet rece ar trebui sa fie mai fin, dar eu detest din adîncul sufletului vinetele facute "praf" :D





Ingrediente:

  • 3 vinete, taiate în jumatate pe lungime
  • 3-6 catei de usturoi ( dupa gust ), taiat felii grosute
  • ulei de masline
  • sare, piper din rîsnita

Se cresteaza vinetele adînc, dar nu se atinge coaja. Se împaneaza cu feliile de usturoi,
se sareaza si pipereaza, si se stropesc cu ceva ulei de masline.
Se introduc în cuptorul încalzit la 200°C si se lasa pîna se înmoaie.
Daca tind a se rumeni prematur, pîna sa fie moi, se acopera cu o coala de folie de aluminiu. 



Se scoate pulpa cu ajutorul unei linguri. Daca va place un sosulet fin, macinati, tocati, 
striviti dupa bunul plac. Eu le-am tocat cu lingura cu care am scos pulpa din coaja, direct în castron. 
Degustati si condimentati dupa gust cu piper proaspat macinat si sare. Daca nu va place piperul, 
dar va place iute, adaugati fulgi de chili sau ardei iute proaspat, tocat fin. Amestecati bine, 
mai stropiti cu putin ulei de masline si cam asta este. Un deliciu pentru papila mea :) 


Cu sosuletul am avut cartofi fierti putin, apoi copti. Asa ne plac foarte mult. 


Nu e o reteta de weekend, dar eu va urez un sfîrsit de saptamîna minunat!