August 12, 2011

Sos de rosii

Sezonul tomatelor este deschis!
Rosiile sînt originare din Mexic. Cu mult timp în urma se credea ca sînt otravitoare si erau folosite ca plante ornamentale. Cîndva însa italienii, copii destepti, au descoperit aroma acestui fruct. Se pare ca tot ei ar fi cei mai mari consumatori de rosii din lume. Italienii si Maya! Daca într-o viata anterioara nu am fost italianca, în urmatoarea voi fi sigur!
Astazi am facut un sos din rosii proaspete. Delicios! Am trecut rosiile prin accesoriu (separator de seminte si pielita) robotului Kitchen Aid. Despre acest dispozitiv am mai discutat si în alte postari. Este foarte practic la prepararea bulionului de rosii. Sau daca va plac marmeladele, gemurile si sorbeturile din struguri, mure, zmeura si alte fructe maruntele, dar fine si fara sîmburi, va asigur ca acest dispozitiv face o treaba minunata. Poate-mi trimit cei de la Kitchen Aid un buchet de flori pentru reclama gratuita :D
Pîna ajung florile, trec la sosul de rosii. Sosul meu este simplu, fara prea multe mirodenii. Fiecare este liber sa-l condimenteze dupa gustul personal. Eu îl aromatizez în functie de ceea ce urmeaza sa fac cu el. Acest sos era destinat unor gnocchi nu prea aratosi dar extrem de gustosi, cu care o sa va fac mîine cunostinta.




         Ingrediente:
  • rosii coapte
  • ceapa rosie/violet
  • busuioc proaspat
  • ulei de masline
  • sare, piper


Vedetele.



Pulpa de rosii separata de seminte si pielite. O textura excelenta.



Dupa ce am calit ceapa tocata în putin ulei de masline,am turnat pulpa deasupra,
am amestecat si lasat la fiert pîna a scazut la jumatate.



Pentru a-si pastra o culoare frumoasa, sosul se condimenteaza la sfîrsit.
Tot atunci se adauga si verdeata tocata. În cazul meu, busuiocul.
(Daca dorit sa conservati acest sos, verdeata se adauga de la început,
dar de condimentat, tot la urma se condimenteaza, din acelasi motiv).



A iesit o nebunie de sos parfumat, cu o textura superba!
Gnocchi cei urîti abia asteapta sa fie îmbaiati în acest sos!

26 comments:

  1. bun sosuletul tau! asteptam reteta cu gnochi! :)

    ReplyDelete
  2. Simplu ,rapid si bun!Cel mai practic pentru paste!pupici!

    ReplyDelete
  3. Si eu ma pregatesc pentru sos de rosii; iti "fur" reteta, eu il faceam simplu, fara niciun fel de adaos, (doar sare). Dar al tau e, sigur, mult mai bun, abia astept sa-l incerc.
    Iti doresc un week-end frumos!

    ReplyDelete
  4. Am si eu ceva asemanator si il folosesc la mancaruri, ca adaos sau ca atare completat cu usturoi sau mai stiu eu ce...Pupici

    ReplyDelete
  5. Si noi iubum rosiile si sunt cele mai rasfatate din gradina. Eu am inceput sezonul, dar inca o reteta era chiar asteptata :)
    La inceput nu mi-a placut busuiocul, dar cu trecerea anilor, am inceput sa pun, azi o frunza, maine o frunza, pana cand am pus cu creanga:)) Maine am sa fac si eu cateva sticle asa cum frumos ne inveti tu, dar pentru iarna. Pupici!

    ReplyDelete
  6. Daca ai sti cat am cautat un aparat electric de separat rosiile. (Eu am unul la care se foloseste forta manuala. ) Pacat ca la noi KA e asa de scump, ca acum imi luam unul :)
    Super e sucul tau de rosii. Parfumat si gustos.
    Un weekend frumos iti doresc.

    ReplyDelete
  7. Imi plac rosiile la fel de mult ca pisicile :)))

    ReplyDelete
  8. Un sos excelent pentru paste, si eu pregatesc asa! Pupicei!

    ReplyDelete
  9. cum s-a spus si mai sus,perfect pentru paste!:)

    ReplyDelete
  10. tare bine arata sosul tau!!!
    Te invit sa vizitezi si blogul meu, daca iti face placere...

    ReplyDelete
  11. Miha, eu cind fac acest sos - la care adaug si nitel usturoi - pun atit busuiocul, cit si restul ingredientelor la sfirsit, mai dau doua clocote si gata. La borcan, racit sub paturi. Nu-mi imaginez viata fara el!

    ReplyDelete
  12. Ophelia,imediat ce am timp o pun :)

    ReplyDelete
  13. Flory,asa este.Pasta cu sos de rosii...clasic si bun! :)

    ReplyDelete
  14. Alexandrina,îl poti condimenta cu ce-ti doreste inima.Îl poti face si picant cu putin ardei iute,sau poti adauga usturoi,foi de dafin,alte verdeturi si condimente.
    Pup!

    ReplyDelete
  15. Teo,da e foarte bun.Eu fac mereeu cîteva borcanele,asa pentru cînd mi-e dor de rosii coapte de soare.SI mai fac si bulion.Il ador...pot sa-l beau asa,simplu :)

    ReplyDelete
  16. DiaMar,eu ador sosul de rosii si rosia preparata în orice fel,sau cruda :D

    ReplyDelete
  17. Vasi,eu,cum ziceam,pot sa pasc busuioc! =))
    Fara el,viata nu ar mai fi asa...îmbusuiocata :D
    Pupici :*

    ReplyDelete
  18. Brîndusa,accesoriu asta îsi merita banii.Foarte practic,si nu numai la rosii.Oricum,e bun si ala manual.Trebuie depusa olecuta forta,dar îsi face si ala treaba :)
    Multumesc de vizita.

    ReplyDelete
  19. Bucate apetisante,daca iti mai place si busuiocul asa ca mie,sîntem gemene =))
    Pupici!

    ReplyDelete
  20. Adela,ma bucur ca-ti place.Pupici :*

    ReplyDelete
  21. Alison,eu pot sa-l manînca sa gol...sau cu pîine :D
    Cu paste,clar,e perfect! :)

    ReplyDelete
  22. Alinutzika,multumesc.O sa trec pe la tine.Multumesc de vizita :)

    ReplyDelete
  23. Raluca,si eu mai fac asa,daca stiu ca nu le pastrez prea mult.Altfel,nu risc sa fermenteze verdeata sau usturoiul.La fel ,condimentez la sfîrsit.Am observat ca asa,sosul,îsi pastreaza culoarea intensiva,aprinsa.

    Cît despre adaugatul de usturoi la sos de rosii...eu cam o fac de fiecare data,dar acum eram ghiftuiti de la dovleceii pane pe care-i mîncasem cu o caruta de mujdei de usturoi =))

    Cum spuneam,fac sosul de rosii în multe feluri,cu condimente si verdeturi diferite.Mai picante,mai dulci,mai fructate...depinde de pofta :D
    Pupici:*

    ReplyDelete
  24. Nu ti-a zis nimeni pana acum ca dupa semnele de punctuatie se lasa spatiu?

    ReplyDelete
  25. Stimate Anonym,

    în primul rînd, ca sa te linistesc, te asigur ca stiu treaba asta. Si, da, mi s-a mai spus, si nu odata, ci de vreo doua ori, tot de Maria Ta. Tot sub froma anonimatului, bineînteles. Pe semne ca ma iubesti foarte mult, si îti doresti o satisfactie vizuala maxima, atunci cînd vizitezi blogul meu! Din pacate n-o s-o ai, pentru ca în afara faptului ca nu las acest spatiu dupa semnele de punctuatie, spatiu care pentru tine este foarte important, le mai si pun aiurea! Ma mira faptul ca nu te-ai luat si de acest aspect! Probabil ca urma, sau? :D
    Dupa cum bine ai observat, blogul meu, nu este unul literar, si nici nu pretinde a fi tiparit 100 % gramatical corect.
    Stii ceva? Pe mine nu ma deranjeaza critica. De aceea comentariile cititorilor mei, nu sînt moderate. Mereu am avut de învatat din critici. Poate ma voi ambitiona si de data asta, si voi lasa acest amarît de spatiu, atît de important pentru tine. Poate ca tine, or mai fi multi altii. Poate omiterea acestui spatiu le zgîrie retina, si nu stiu cum sa mi-o spuna. Asa ca, multumesc ca ti-ai luat inima-n dinti, si ai facut-o!
    Un sfat de la mine. Nu mai scrie sub anonimat. Asta arata doar, ca nu ai coloana vertebrala! ... în rest, ar trebui sa stii, ca anonimatul despre care ai auzit ca ni-l ofera internetul, nu este real. Scriind ceva în internet, este ca si cum ne-am expune într-o vitrina! În lumea virtuala, lasam mai multe urme decît în cea reala.

    Cu respect,
    Maya

    P.S.- daca am omis vreun spatiu, c'est la vie! :D

    ReplyDelete