O reteta din colectia: "Unde mai bagam scortisoara?" Si pentru ca aceasta colectie îmi aminteste de Liana, va spun si voua, ca de la ea stiu, ca pîna si apa din cada o puteti savura cu scortisoara. Nu, nu o beti, doar daca puneti ceva zahar si lamîie :D
Liana, ti-am ascultat sfatul si m-am rasfatat cu o cada plina cu apa parfumata cu scortisoara, dupa care mi-am clatit parul cu o vinegreta de zmeura. Cînd am ajuns în pat, sotul mi-a spus ca miros ca prajitura cu fructe de padure. . . si trebuie sa ma manînce!
Gata cu prostioarele!Sa trecem la partea despre cum a luat nastere aceasta reteta. . .
Cu cîteva zile în urma, într-o seara, cînd ne îndreptam spre casa, sotul meu si-a amintit ca a uitat sa lege castravetii din gradina, asa ca am facut o vizita spontana salbaticiei din afara orasului. În timp ce el lega castravetii, eu inspectam sertarele din cocioaba noastra de lemn. Faceam inventarul. Cum anul asta a tot plouat într-una, nu am ajuns sa mai grilam si acolo, si nu mai stiam ce ustensile, farfurii si tacîmuri se mai gasesc pe acolo.
Tot din cauza ploii, cel putina asa cred, din lipsa de soare si atîta umezeala nu s-a facut nici zmeura. Ei, ceva s-a facut, asa o mîna-doua. . . si daca tot era acolo, sotul meu care dispunea de adidasi, s-a strecurat printre tufe si se înfrupta din zmeura rara. Pentru ca la ultima vizita am ramas încaltata pîna acasa cu papucii de gradina, nu-i mai aveam în portbagaj, iar încaltamintele mele nu erau tocmai potrivite pentru a ma scufunda în pamîntul afînat, asa ca asteptam pe margine. Am primit si eu o mîna de zmeura :D
În timp ce asteptam eu asa cumintica, ma tot uitam pe sus, pe jos, din pe nou sus. . . Mi-au ramas ochii lipiti de marul a carui coroana coboara peste acoperisul cocioabei. Am întins mîna, am cules unu si l-am gustat. Acrisor, dar trecuse de faza aia de "cruditate", ma refer la aroma aia herba. Deja le vedeam însiropate, îndulcind un desert mai sarac. Un lapte cu orez, gris, un iaurt. Am înfascat cosuletul si am cules vreun kilogram de mere verzi. A doua zi, dupa ce le-am îmbaiat bine în apa rece, le-am transformat într-o dulcegarie parfumata.
Pentru ca nu stiam ce îmi ofera rezultatul final, am facut doar cîteva borcanase. Unu l-am ascuns într-un colt întunecos spre pastrare în scop de cercetare. Vreau sa vad cît se pastreaza si ce schimbari îi aduce timpul. Altul a schimbat deja stapînul, iar cel mare, cu volumul a doua borcanase ne ramîne pentru degustare. Prima proba, în care a acompaniat un lapte cu orez a trecut-o cu brio. Toata lumea încîntata. Normal, e cu scortisoara!
Liana, ti-am ascultat sfatul si m-am rasfatat cu o cada plina cu apa parfumata cu scortisoara, dupa care mi-am clatit parul cu o vinegreta de zmeura. Cînd am ajuns în pat, sotul mi-a spus ca miros ca prajitura cu fructe de padure. . . si trebuie sa ma manînce!
Gata cu prostioarele!Sa trecem la partea despre cum a luat nastere aceasta reteta. . .
Cu cîteva zile în urma, într-o seara, cînd ne îndreptam spre casa, sotul meu si-a amintit ca a uitat sa lege castravetii din gradina, asa ca am facut o vizita spontana salbaticiei din afara orasului. În timp ce el lega castravetii, eu inspectam sertarele din cocioaba noastra de lemn. Faceam inventarul. Cum anul asta a tot plouat într-una, nu am ajuns sa mai grilam si acolo, si nu mai stiam ce ustensile, farfurii si tacîmuri se mai gasesc pe acolo.
Tot din cauza ploii, cel putina asa cred, din lipsa de soare si atîta umezeala nu s-a facut nici zmeura. Ei, ceva s-a facut, asa o mîna-doua. . . si daca tot era acolo, sotul meu care dispunea de adidasi, s-a strecurat printre tufe si se înfrupta din zmeura rara. Pentru ca la ultima vizita am ramas încaltata pîna acasa cu papucii de gradina, nu-i mai aveam în portbagaj, iar încaltamintele mele nu erau tocmai potrivite pentru a ma scufunda în pamîntul afînat, asa ca asteptam pe margine. Am primit si eu o mîna de zmeura :D
În timp ce asteptam eu asa cumintica, ma tot uitam pe sus, pe jos, din pe nou sus. . . Mi-au ramas ochii lipiti de marul a carui coroana coboara peste acoperisul cocioabei. Am întins mîna, am cules unu si l-am gustat. Acrisor, dar trecuse de faza aia de "cruditate", ma refer la aroma aia herba. Deja le vedeam însiropate, îndulcind un desert mai sarac. Un lapte cu orez, gris, un iaurt. Am înfascat cosuletul si am cules vreun kilogram de mere verzi. A doua zi, dupa ce le-am îmbaiat bine în apa rece, le-am transformat într-o dulcegarie parfumata.
Pentru ca nu stiam ce îmi ofera rezultatul final, am facut doar cîteva borcanase. Unu l-am ascuns într-un colt întunecos spre pastrare în scop de cercetare. Vreau sa vad cît se pastreaza si ce schimbari îi aduce timpul. Altul a schimbat deja stapînul, iar cel mare, cu volumul a doua borcanase ne ramîne pentru degustare. Prima proba, în care a acompaniat un lapte cu orez a trecut-o cu brio. Toata lumea încîntata. Normal, e cu scortisoara!
Ingrediente:
- 500 g mere, cîntarite dupa curatarea casutei cu sîmburei
- 2 lamîi, netratate si spalate
- 1 l apa plata
- 2 scoarte mari de scortisoara
- 650 g zahar
Am început cu prepararea siropului parfumat. Am pus la fiert apa cu zaharul si scortisoara.
Siropul l-am fiert pe foc moderat spre tare pîna a scazut considerabil,
si a început a prinde consistenta usor lipicioasa, apoi am adaugat cealalta lamîie feliata.
Siropul are o culoare aurie, dar se deschide la culoare dupa adaugarea feliilor de lamîie si a merelor.
si a început a prinde consistenta usor lipicioasa, apoi am adaugat cealalta lamîie feliata.
Siropul are o culoare aurie, dar se deschide la culoare dupa adaugarea feliilor de lamîie si a merelor.
În timp ce siropul fierbea, am spalat merele, apoi le-am taiat bucati,
si le-am curatat de casuta de sîmburi cu feliatorul de fructe.
si le-am curatat de casuta de sîmburi cu feliatorul de fructe.
Pe masura ce feliam merele, le puneam imediat într-un castron cu apa rece
în care am stors zeama unei lamîi pe care apoi am feliat-o si adaugat-o printre bucatile de mere.
Lamîia, mai bine spus sucul, impiedica oxidarea fructelor.
Mai ales a merelor verzi, care tind sa oxideze extrem de repede.
în care am stors zeama unei lamîi pe care apoi am feliat-o si adaugat-o printre bucatile de mere.
Lamîia, mai bine spus sucul, impiedica oxidarea fructelor.
Mai ales a merelor verzi, care tind sa oxideze extrem de repede.
Am adaugat merele în siropul fierbinte si le-am lasat la fiert în jur de jumatate de ora pe foc moderat,
si fara a învîrti prea mult prin oala. Doar cînd si cînd, usor, de preferat cu o lingura.
si fara a învîrti prea mult prin oala. Doar cînd si cînd, usor, de preferat cu o lingura.
Înainte de a turna merele însiropate în borcane, am îndepartat feliile de lamîie si scortisoara.
Am turnat merele cu tot cu sirop în borcane sterilizate, le-am închis bine
si le-am întors pe capac timp de vreo 20 de minute.
Cel mare nu a trebuit supus acestui tratament,
pentru ca intentionam sa îl dam gata în urmatoarele zile :D
si le-am întors pe capac timp de vreo 20 de minute.
Cel mare nu a trebuit supus acestui tratament,
pentru ca intentionam sa îl dam gata în urmatoarele zile :D
Maya, acesta este un fel de compot cu un super sirop, nu e asa? Sa inteleg ca sunt mere necoapte,nu un soi tipuriu de vara care se coc primele?
ReplyDeleteArata minunat iar prezentarea ta, ma face sa ma uit de 7 ori la poze :))
Zöld alma,a nagymamám kertjében volt ilyen,imádtam!!! nagyon szép a befőtt!!!
ReplyDeleteVasi,da,sînt mere necoapte,dar trecute de faza aia cînd sînt mai verzi în interior.Sînt deja aromate,dar au înca "fresh-ul" ala acrisor :)
ReplyDeleteMerci :)
Köszönöm,Mellissina :*
ReplyDeleteLe simt parfumul pana aici! Delicioase!!!
ReplyDeletesuper!noi cum suntem mari devoratori de lapte cu orez ramane sa incerc reteta.sa vad de mere.sper a gasesc.pupic
ReplyDeleteNumai bunatati pe aici!
ReplyDeleteSă ai un weekend "freş" precum reţeta ta :D :*
ReplyDeletenumai bunatati si minunatii faci !!!! ... imi plac mult pozele si prezentarea !!!!!
ReplyDeleteLicuta,pupici si un we minunat!
ReplyDeleteSarah,si eu ador laptele cu orez!Chiar si cel cu gris =))
ReplyDeleteMariette,merci.Pupici!
ReplyDeleteArcadia,am un weekend mai fresh ca merele!Ploua,ploua si iar ploua...deci asta chiar nu e vreme!
ReplyDeletePupici!
Catkitchen,merci!Pupici xoxoxo
ReplyDeleteCat de bune or fi?Asa aromate si siropate!We placut,pupici!
ReplyDeletePerfect pentru zilele calde de acu'.
ReplyDeleteMai Maya, la tine si borcanele-s frumoase!:))))))))
Revin sa citesc introducerea ca nu mai am timp acum.
Pupici.
Mama ce m-ai inspirat.
ReplyDeleteAm un corcodus in curte care tocmai se parguieste.
Fac si eu corcoduse in sirop,ca m-ai dat pe spate.
Pup apasat si-ti doresc un sfarsit de saptamana plin de soare.
wow, ce aromat trebuie sa fie, si delicios!!
ReplyDeleteCe fain!
ReplyDeleteSi vorba lui Gabi... nu numai reteta, nu numai pozele... pana si borcanele-s frumoase. :)))
pupici!
O reteta de vis!! cat despre prezentare nu mai zic.. imi lasa gura apa... si gandurile-mi zboara aiurea... vreau borcane misto.. ca aparat pentru mere am ;)) Pupici
ReplyDeleteHi,hi...ma bucur ca ti-ai aromatizat apa din cada...desi, sotul tau trebuia sa-mi multumeasca :P
ReplyDeleteMi-am mai cumparat o cutie de juma' de kil cu bete din scortisoara, dar sunt pt.decor.
Siropul asta aromat cu scortisoara merge si cu mere rosii, tot mici, dar mai dulci un pic? Merci, puuup
Ha, ha,ha,m-am amuzat copios de replica sotului tau cand te-ai dus in pat :)))
ReplyDeleteFaina ustensila de taiat merele feliute.
De borcane sa mai pomenesc? :))
Cred ca am facut-o deja :)
Hello Maya!
ReplyDeleteFoarte apetisant.
De asemenea, am dragoste.
Week-end frumos pentru o odihnă bună.
Gizi
Maya, regina minunatiilor la borcan.Sigur le gasesc in Ro, si abia stept sa le fac.
ReplyDeleteAm fost plecat un timp, dar vad ca ai numai bunatati, cat am lipsit eu. Super...
ReplyDeleteMaya, nu stiu cum sunt merele in sirop, dar cu siguranta m-as infrupta din cosul ala :)) imi si amintesc ce bune sunt merele de vara!
ReplyDeleteFlory,o saptamina frumoasa! xoxoxo
ReplyDeleteGaby,introducerea mea e o poveste fara talentul de a povesti,dar na,si astea sînt tot povesti =))
ReplyDeletePupici,draga mea!
Lia,corcoduse!Mmmmmm.Eu nu am acces la corcoduse,doara sa de halit cîteva de peste gard =))
ReplyDeletePupici!
Zazuza,scortisoara face minuni! :D
ReplyDeleteMiha,pupici!Multumesc :*
ReplyDeleteAnto,eu vreau sa-mi cumpar o serie de borcane "profesioniste".Astea cu capacul asta bulbucat le folosesc la chestii pe care le consum în urmatoarea vreme.Cele care stau depozitate mai mult timp sînt normale,cu capac de tabla.
ReplyDeleteLiana,nici nu stiam ca exista scortisoara de decor.Eu credeam ca la decorat se foloseste to adin asta comestibila.
ReplyDeletePupici
Bucate apetisante,e faina scula asta.O am si în varianta mai "shubreda",cu mînere de plastic,e buna si aia,dar asta taie tot..si rosii moi :)
ReplyDeletePupici!
Gizi,multumesc.O saptamîna frumoasa îti doresc!Pupici!
ReplyDeleteLilly,sa le încerci.Daca faci doar pentru moment,adica nu vrei sa le pastrezi peste iarna,poti face sirop cu mai putin zahar.Eu intentionez sa pastrez un borcan peste un an,sa vad cum se mentine.
ReplyDeleteMiodrag,am vazut ca si tu cum te-ai întors,ai pornit cu forte noi!Salutari! :)
ReplyDeleteMihaela,asa si eu...de copil adorma merele verzi.Tot timpul îmi spunea bunica sa nu mai manînc ca o sa ma doara burta.Totusi niciodata nu m-a durut =))
ReplyDeleteUite c-am revenit sa citesc.
ReplyDeleteSi mi se naste o intrebare retorica: si-o fi mancat-o?{blush}:)))))))))).
Sunt curioasa ce face e acum singurel acol-n borcan.:D.
Sa stii ca povestesti frumos, pe mine nu textele in care abunda cuvintele pompoase ma incanta ci tocmai simplitatea si firescul cu care povestesti tu, asa!:))
Gabyyy,hahaahahah!Eu nu spun nimic :D
ReplyDeletePupici :)
Cred ca e foarte aromat si gustos.
ReplyDeleteSi ca de obicei superba prezentarea!
Felicitari!
Multumesc,Mimmi :)
ReplyDeleteSalutari,
Maya
Felicitari Maia!
ReplyDeletePrezentarile sunt de exceptie.
De preparate nu mai vorbesc. Sunt nenumarate preparatele tale incercate de mine cu succes.
Faci intradevar bucatarie la rang de arta.
Georgeta Violeta
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase si vizita!
ReplyDelete