Puiul nostru cel de toate zilele

Nu intentionam sa abordez un asemenea subiect pe blog considerînd ca asta este stofa de forum. Tinînd cont  însa ca aici nu ma astept la o "conversatie", o dezbatere a subiectului, care pe un forum, în urma discutiilor contradictorii se lasa cu scandal, blogosfera poate fi alegerea (mai) potrivita.

Cum traieste gaina producatoare de oua, care mai tîrziu ajunge pe masa noastra? Nu va fie frica, nu o sa pun poze si nici link-uri, pentru ca le gasiti si voi cu google daca vreti sa le vedeti. Nu o sa scriu un articol detaliat, dar o sa va spun cîte ceva despre viata puiului amarît si putin despre viata celui mai fericit. Poate va animez în a cauta mai multe informatii bine documentate, mult mai detaliate cu date concrete, cifre si imagini, pentru a va forma singuri o idee despre friptura care va "înfrumuseteaza" platoul. Începem cu puiul amarît de viata...
Aceste gaini, puicute sau cum doriti sa le numiti, traiesc în boxe luuuungi formate din gratare de metal, suprapuse pe mai multe nivele. Unele sînt segmentate, iar  în fiecare compartiment traiesc  cine stie cîte gaini, pe nici macar un metru patrat. Traiesc cumva ca sardelele. Una lînga alta. Din lipsa de loc, frust, panica, poate chiar si foame, aceste gaini/pui încep a se ciupi, îsi provoaca rani, se îmbolnavesc, mor... Pentru a preveni bolile si moartea prea rapida, hrana administrata vine amestecata cu cantitati considerabile de antibiotice si alte medicamente. Plus hormoni, amestecuri de faini de origine animalica si de alte concentrate nici nu mai vorbesc. Ma întreb doar cît la suta din hrana acestor biete animale este porumb, grîu sau alte cereale? Verdeata? Utopie! În majoritatea crescatoriilor de acest gen, nu exista nici urma de lumina naturala. Putin bec, în rest apa, as zice paie (dar nu dispun ele de acest lux) si bataie. Da. Batute de soarta.
Dupa ce au servit patria cu oua multe, se vînd ca gaini de carne si asa ajung aceste fiinte pe mesele multora dintre noi. Multi nu stiu, altii stiu dar se fac ca nu vad, iar unii poate nu au încotro pentru ca sînt nevoiti sa aleaga varianta cea mai ieftina. În acest caz, eu as prefera sa manînc mai rar carne de pui.
O alta varianta, nu chiar asa cruda, de a creste pui, este cea în hala. Singura deosebire în comparatie cu cea mentionata mai sus, este ca traiesc "liberi" într-o hala. Se pot deplasa putin, au mai mult aer, si cu noroc, poate si putina lumina naturala. Datorita faptului ca totusi traiesc la îngramadeala, iar hrana este  asemanatoare cu a colegilor din boxe, diferenta între aceste pasari este minimala.
Mai exista si varianta gainilor crescute în mediul natural, hranite natural, care traiesc în hala dar peste zi au acces si afara. Dispun de lumina naturala, chiar si verdeata, si spatiul necesar. Daca nu ma însel, legea prevede 4m² pro zburatoare. Deja alta  viata! De aici încep sa zîmbesc.
Apoi mai exista crescatoriile Bio, unde gainile traiesc libere, în spatii amenajate cu verdeata de pascut, copaci si tufe pentru a se putea ascunde de inamici si soare, cotete în care au acces dupa chef si dispozitie, si bineînteles hrana de provenienta biologica. Cotetele sînt prevazute cu cuibare cu paie, în care pot cotcodaci linistite în timp ce anunta facerea outelor. Leaturi de lemn pe care pot tine somnicul de frumusete, de amiaza sau de noapte, bai de soare, bai de nisip... asta da viata! Bineînteles ca aici  pretul îsi spune cuvîntul, dar merita!
Fiecare varianta prezentata, este  doar un mic aspect care se ramifica si diferentiaza mai mult sau mai putin în functie de tara, loc, mentalitate... etc, etc. Eu voiam doar sa va spun ca diferentele conteaza nu numai pentru pasarile în cauza ci si pentru noi. Pentru noi chiar mai mult decît pentru ele. Ele pot avea o viata urîta sau frumoasa, dar scurta. A noastra însa poate fi  lunga si urîta, ca urmare a antibioticelor, hormonilor, faini de origine animalica, cereale manipulate genetic, concentrate, care le sînt adiministrate în hrana cea de toate zilele, acestor pasari cu care ne hranim.