October 7, 2013

Frecatei, colarezi, razalai...

... fiecare îi cunoaste sub alta denumire, si mai toti i-am servit la micul dejun, sau cîteodata chiar ca destert, preparati de bunicile noastre, copii fiind. Poate cei nascuti dupa '90 nu-i cunosc, fiind generatia mai moderna... Cornflakes, Müsli la micul dejun, McDonalds la prînz sau cina :D
În orice caz, nici frecateii astia nu-s dietetici, dar macar se fac usor, necesita doar patru ingrediente, sînt gustosi si satiosi, si nu în ultimul rînd - au gustul copilariei :)

Kadia a fost cea care m-a teleportat în butoiul cu melancolie. I-a preparat si ea dupa reteta Opheliei, dar se pare ca vanilia naturala nu i-a nimerit gustul copilariei. Îsi amintese ca erau aromati cu ceva, dar nu stie exact cu ce. Eu nu-i cunosc aromati, doar cu gust de lapte bun de la vaca din ograda bunicii. Banuiesc ca în vremurile ceausiste cînd mîncam eu asa ceva, nu se gaseau nici arome sintetice prin alimentari, d-apai pastai de vanilie. Bunica, spre deosebire de mama - care fara vegeta, delikat si bors magic nu poate trai, gatea doar cu ingrediente naturale, majoritatea din productie proprie, sau culese de pe lînga casa omului, vecini, imas, deal - ma refer la plante pentru ceai, bureti din padure... asa ca, frecateii sigur erau simpli, doar îndulciti putin.
Tot de la bunica stiu, ca priza de sare face toata smecheria. Egal cum prepara laptele, fie cu orez, taitei, frecatei, cu zahar ars/caramel... priza de sare nu lipsea niciodata. 
 
Ingrediente:

  • 1 mîna buna de faina + ceva apa
  • 500 ml lapte proaspat de 3,8 %
  • 1-2 linguri de zahar brun/dupa gust
  • 1 priza sare

Am pus faina într-un castron, iar desupra am picurat 3-4 linguri apa. Am amestecat usor cu degetele, iar prin frecare am obtinut frecateii/colarezii... pe care i-am "frecat" deasupra unei farfurii. Nu e mare filosofie, asa cum se desprind de pe degete si pica, sînt buni. Nu încercati sa-i frecati prea mult între palme, ca s-ar putea sa faceti niste frecatei mari cît mine. Ies prea mari si densi la textura. Aveti grija sa cada si ceva faina printre frecatei. Are rolul de a-i tine la distanta pentru a nu se lipi între ei, iar acest mic surplus îngroasa putin laptele.Se pune laptele la fiert împreuna cu zaharul si priza de sare. 
 
 
 Se pune laptele la fiert împreuna cu zaharul si priza de sare.


Cînd laptele fierbe, se presara frecateii si se fierb 2-3 minute. Folositi un vas mai înaltut. 
Dupa fierbere se lasa cîteva minute la racorit, apoi se serveste. 
 
 
O saptamîna frumoasa va doresc! 
 


Notite/Idei:

- cine doreste, poate aroma laptele cu vanilie, scortisoara, cacao, etc...
- fiind bun si rece, se poate servi cu un piure grob de mar, aromat cu scortisoara
- sigur merge bine si ciocolata rasa deasupra
- dupa ce s-a racorit putin, puteti aroma cu coaja de lamîie sau portocala (netratate, bio)
- cel mai important, nu uitati sarea :D

33 comments:

  1. Draga Maya,
    Printr-o intamplare fericita, te-am gasit astazi tocmai cand ai postat minunatia asta de reteta :). Dintr-o data parca am si simtit mirosul de colarezi cu lapte pe care ii pregatea bunica in copilarie. Diseara ii voi pregati si eu, pentru mine, nici unul dintre cei 4 copii ai mei nu vor manca, sunt sigura :P. Sa ai o seara minunata, eu sigur voi avea :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma bucur daca ti-am adus amintirile copilariei, astea fiinde cele mai frumoase :)
      O zi frumoasa si tie! :)

      Delete
  2. Eu ii stiu de colarezi.Ne facea bunica cu lapte de capra,erau asa de buni ,mi-e dor de gustul ala.Poate sunt eu mai melancolica dar deserturile de genul asta ,pe care le-am savurat in copilarie,le voi iubi mereu.
    Pupici multi.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa si eu. Ma simt din nou copila la masa bunicii :)
      Te pup!

      Delete
  3. Eu ii stiu de frecatei si ii iubeam tare in copilarie cand ii pregatea draga mea bunica. Oh, ce dor mi se facu. Pupicei xoxo

    ReplyDelete
  4. ce reteta pfiu ;)), am sa fac cat de curand, vroiam sa-ti multumesc mi-ai trezit amintiri placute ;)))

    ReplyDelete
  5. Si bunica ne facea cand eram mici... Tot cu lapte de vacuta din curte, fara nici o aroma..

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cred ca de fapt aia era aroma! :)

      Delete
  6. Bunica mea din Oltenia facea asa ceva ...o bunatate ...ce pofta mi-ai facut .. !!!!...si fetitei mele ii plac foarte tare ...!!!...Cu adevarat amintiri de neuitat...Doamne ce copilarie frumoasa am avut !!!...Multumesc din suflet pentru aceasta reamintire !!!!!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma bucur! Si eu îmi amintesc cu drag de copilarie, mai ales în legatura cu bunica, care mi-a marcat placut copilaria... de fapt toata viata :)

      Delete
  7. Buna seara! Tin sa va deranjez pentru cateva momente venind cu rugamintea la d-voastra de a ne promova magazinul online deschis in scop caritabil, singurul de acest gen din Romania cu produse pentru copii http://www.salveazaoinima.ro/. Sa facem un schimb de logo/link, iar noi la randul nostru va punem logo pe magazin pe pagina sustinatori a magazinului!Va multumim anticipat!
    Va rugam sa ne lasati un raspuns pe adresa de e-mail: salveazaoinima@gmail.com

    ReplyDelete
    Replies
    1. O sa ma uit sa vad despre ce este vorba.
      O zi buna :)

      Delete
  8. Razalei in Bihor...dar niciodata nu i-am mancat pe post de desert, deoarece atat bunica, cat si mama ii puneau in supa sau in gulas...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pai na, care cum a poftit. Omu' meu e din parinti bihoreni, si el a mîncat razalai dulci, deci se poate :D

      Si bunica îi baga si-n zama, deci sînt universali :P

      Delete
  9. buna! sunt adnia de la Adnia's blog si voiam sa va anunt ca blogul meu se numeste acum Retetele mele dragi!, iar noua lui adresa este aceasta: http://retetelemeledragi.blogspot.ro! daca ma aflam deja in blogrollurile voastre, va rog din suflet sa operati schimbarea casutei mele, in asa fel incat aceasta sa poata fi gasita si de acum inainte! mii de multumiri!

    ReplyDelete
  10. Maya, ai reusit sa ma teleportezi si pe mine in butoiul cu melancolii...Si eu ii stiu din copilarie, la randul meu am incantat copilaria dragilor mei cipii cu acesti minunati"colarezi" asa cum se numesc pe la noi.De indata ce am lapte poaspat de la o vacuta( a laptarului) o sa-i pregatesc si eu, prea m-au imbiat pozele tale si amintirile rascolite...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ne scladam în melancolie. Frumos, nu? Te pup!

      Delete
  11. Mamaia era olteanca .. Si colarezilor le spunea " trientza" .

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pai fiecare zona cred ca-i are, si le spune cumva. Ce conteaza, bine ca ne plac :D

      Delete
  12. poate sa se numeasca in orice fel... dar gustul este acelasi, irezistibil!

    ReplyDelete
  13. Foarte interesante postarile, urmaresc din ce in ce mai mult

    ReplyDelete
  14. Imi place mult blogul tau,te admir!de unde ai cumpărat farfuriile?sunt superbe!multumesc!

    ReplyDelete
  15. se spune colorezi da in fine.

    ReplyDelete
  16. Da' în fine, hai sa spunem cum vrei tu, ok? :D
    https://dexonline.ro/definitie/col%C4%83rez

    ReplyDelete