April 28, 2015

Salata de sparanghel si oua

Aceasta salata se poate face si cu oua ramase de la Pasti, dar la fel de bine se poate face daca va plac ingredientele... sau pentru ca sezonul sparanghelului e deschis, iar asa gustosi si proapseti nu se gasesc mereu, sau, sau... Mie de exemplu îmi place foarte mult, de aia fac salata asta :D
În general se face cu maioneza si sparanghel alb. Eu însa ador sparanghelul verde, si cine spune ca doar celui alb îi sta bine într-o salatica de acest gen, sau ca o reteta trebuie batuta-n cui? În afara de asta, oua fierte cu maioneza e prea mult ou pentru gusul meu, asa ca o fac dupa cum îmi dicteaza papila :)





Ingrediente:
  • 350 sparanghel verde sau alb, fiert al dente si taiat bucati de 2-3 cm
  • 4 oua, fierte
  • 200 g creme fraîche
  • 1 lingura mustar
  • 3 fire tinerele usturoi verde, tocat fin
  • cîteva frunze patrunjel proaspat, tocate fin
  • o legatura arpagic ( Allium schoenoprasum ), tocat fin
  • 2-3 linguri ulei de floarea soarelui
  • sare, piper
Verde. Iubesc verdele! :) 



Galbenusurile fierte se amesteca cu mustar si ulei de floarea soarelui. 



Pe masura ce se amesteca, se adauga cîte o lingura de creme fraîche,
verdeata tocata, se sareaza si pipereaza dupa gust. Se degusta.
Daca mai e nevoie de mustar, sau doriti mai mult piper, sare, verdeata... nu ezitati.
E mai bine ca acest sosulet sa fie picant. 
 
 
Se adauga sparanghelul fiert si se amesteca usor cu o spatula sau lingura, 
dupa care se adauga si albusurile tocate grob; le adaug la urma pentru a nu se strivi prea mult.
O jumatate de ora la frigider nu-i strica, ci din contra. Ajuta la îmbinarea aromelor :) 



Pofta buna! 
 

 

Notite:


- cine doreste, poate adauga cubulete de sunca presata, prosciutto cotto sau chiar fîsiute de piept de pui fierte sau de pe gratar
- eu o prefer simpla - se poate servi cu felii de prosciutto cotto sau crudo, sau cu alte mezelui pe lînga
- cui nu-i plac ingredientele tocate grob, le poate toca fin. Logic, nu? :D
- cu pîine rumenita merge de minune, dar si cu pîine proaspata la fel

March 6, 2015

Gnocchi Eraldo

Cam "rusticala" imaginea, dar cum nu tind dupa perfectiune postez reteta. Ar fi pacat s-o tin ascunsa doar pentru ca am dat cu sos pe lînga :D Am facut sase portii contra timp, de aceea am cam moscolit formele. Ba chiar as spune ca am pozat cel mai mînjit vas, ce-i drept fara intentie. Asa s-a nimerit.
Sub sosul delicat de rosii cu smîntîna stau ascunsi niste gnocchi timizi însotiti de cîteva franjuri de prosciutto cotto si cîteva boabe de mazare proaspata/congelata. Cea din borcan nu potriveste aici sub nici o forma. Parerea mea.
Acest fel de mîncare este apreciat în mod special de copii. Daca nu aveti timp sau chef de facut gnocchi si nici nu gasiti buni de cumparat, îi puteti înlocui cu paste pe care le fierbeti doar 2-3 minute înainte de a le amesteca cu sos. Gnocchi sau pastele proaspete, facute în casa, nu necesita fierbere în prealabil. O reteta care în lipsa de timp se poate prepara destul de rapid si fara prea multa munca.  
Eraldo este cel de la care am primit reteta, în urma cu vreo 22 de ani, asa ca am numit-o dupa el. Daca e a lui sau de unde o are el... nu stiu :)





Ingrediente:
  • gnocchi cu cartofi ( facuti în casa sau cumparati )
  • 500 ml pasta de tomate la cutie, borcan sau sticla
  • 250 ml smîntîna de frisca
  • 1 ceasca de mazare proaspata sau congelata (dezghetata )
  • 200 g prosciutto cotto, taiata franjuri
  • 1 ceapa/esalota mica, tocata fin
  • frunze de busuioc, tocate grob
  • sare de mare, piper din rîsnita
  • ulei de masline
  • brînza pentru gratinat - mozzarella, emmentaler sau chiar amestecate

Se înmoaie scurt ceapa în ulei, se adauga sunca franjurata si se amesteca 2-3 minute pe foc lejer. Se adauga pasta de tomate si busuiocul, dupa care se mai lasa cîteva minute la fiert pe foc domol. Se opreste focul, iar cînd sosul s-a oprit din clocotit se adauga smîntîna la temperatura camerei si se amesteca - astfel sosul nu se îmbrînzeste. Se adauga si mazarea. Sosul nu mai necesita fierbere dupa acesti pasi (smîntîna si mazarea), deoarece o va face în cuptor. Condimentarea o puteti face la sfîrsit sau pe parcursul prepararii sosului.

Daca folositi gnocchi sau paste proaspat facute în casa, acestea nu trebuie fierte în prealabil. Daca va hoatarîti pentru gnocchi sau paste ( uscate ) din comert, le puteti fierbe 2-3 minute, nu mai mult, altfel se înmoaie prea tare de la sos. Asezati pastele sau gnocchi în forma/sau forme individuale, turnati sosul deasupra, scuturati putin vasul/vasele, apoi presarati brînza razuita sau taiata bucatele deasupra. Dati forma în cuptorul încins la 200°C si lasati aproximativ 20-25 minute sau cît de rumenita va place brînza.

Notite:

- unii amesteca gnocchi/pastele cu sos, apoi le toarna în forma s.a.m.d., eu însa nu o fac. Textura finala per total, este diferita sau cel putin asa o percep eu acest la fel de mîncare. Amestecate înainte cu sos, apoi turnate în forme, pastele prind cumva tot sosul si sînt împreunate, lipite una de cealalta. Turnat deasupra, pastele sau gnocchi ramîn mai separate si se pot plimba cu furculita prin sosul delicat care se formeaza pe marginea vasului... chestie de gust. 
 
Va las un buchet de trandafiri si va doresc un weekend minunat! 



March 2, 2015

Despre brînza

Montagnolo Affiné este o brînza delicioasa, cremoasa, aromata dulceag*- nucoasa, buna tare, si, si...a batut chiar si doua english Stiltons în 2013, cîstigînd World Cheese Award. Datorita procesului îndelungat de maturare la rece si îngrijirea manuala a maestrului brînzar în aceasata perioada, are timp sa dezvole o aroma picanta si o textura deosebit de cremoasa strabatuta fin de culturi de mucegai albastru. E facuta de Käserei Champignon în Bavaria. Da, si nemtii stiu a face brînza! Daca o întîlniti n-o ocoliti! Na, ca am reusit sa va spun, ca de mult vreu sa laud brînza asta si tot uit!
*Prin dulceag sa nu întelegeti dulce. Ma refer la o brînza grasa care iese dintr-un lapte gras, dulce... stiti voi. 

Nu e reclama, v-o recomand pentru ca eu o ador :) 


February 11, 2015

Marmelada de kiwi cu mere/ si despre marmeladele cu pectina


O marmelada care o puteti face tot timpul anului, de aceea va recomand sa o faceti în portii mici pentru a o savura proaspta. Chiar daca e fiarta doar cîteva minute, conservata în borcane perfect curate/sterilizate si uscate, marmelada, se pastreaza în camara la racoare fara probleme. Fiarta doar scurt îsi va pastra culoarea vie si nu în ultimul rînd proprietatile nutritive.

Pentru asta aveti nevoie de pectina de mere. Eu o gasesc în magazinele bio sau chiar pe Amazon. În supermarketuri se gasesc asemenea pliculete numite gelfix clasic de la renumitul Dr.O., doar ca aceasta pectina, pe lînga ceea ce trebuie mai contine conservant ( acid sorbic/E200, care este un conservant alimentar sintetic ) si grasimi hidrogenate!

Marmeladele sau jeleurile preparate cu pectina se pot îndulci cu miere, mai putin zahar fata de o marmelada obisnuita sau alti îndulcitori - un avantaj în cazul persoanelor cu diabet sau a celora care tin o anumita dieta, sau care nu pot cosuma zahar tos din anumite motive...

În functie de fructele care ajung în marmelada - mai moi, mai coapte, mai tari, mai seci, amestecate, pure..., la kilogram se pun între de 2-4 linguri de pectina. De îndulcit, cum spuneam, se îndulceste în functie de gust si cu orice îndulcitor natural sau artificial (daca e nevoie), tot dupa gust.

Revin la fructe.
Daca faceti o marmelada de gutui, mere, pere în amestec sau pura - deci  fructe tari si cu continut  natural de pectina, acestea trebuie taiate cubulete fine si fierte cu ceva apa pîna se înmoaie putin. Se strivesc usor cu un batator de cartofi de exemplu, apoi se amesteca cu zeama de la o lamîie, zahar sau alt îndulcitor si pectina - nu mai mult de 2 linguri/ pro kilogram de fructe si se fiecbe înca cîteva ( 6-8 ) minute.

Daca faceti o marmelada din fructe suculente precum zmeura, capsune ( taiate sau strivite ), fructe de padure si alte coacaze, amestecati fructele cu zahar sau alt îndulcitor, zeama de lamîie, pectina ( aici se recomanda de la 3 pîna la 4 linguri - adica 15- 20 g/pro kilogram fructe), le striviti usor si le puneti direct la fiert. Din momentul în care începe a fierbe 4 -5 minute sînt de ajuns, maxim 6!
Imediat dupa fierbere, marmeladele sînt înca lichide. Asa trebuie, deci nu va speriati. Se toarna asa fierbinte în borcane curate si uscate/sterilizate, se închid bine si se aseaza pe capac timp de 10 minute dupa care se întorc, se acopera si se lasa asa pîna la racirea completa.

Eu am facut doua portii. Una din din kiwi si mere, si alta din kiwi cu banane. Sotului i-a placut combinatia kiwi/banane, iar preferata mea e cea cu mere. Fetei nu-i place niciuna, deoarece nu se împaca cu kiwi :)

Raportul de kiwi/mere si kiwi/banane l-am facut dupa ochi. La kiwi/mere aproximativ 70%  kiwi + 30% mere, iar la kiwi/banane cam 60% kiwi + 40% banane. Zaharul l-am pus în functie de gustul meu. La amestecul cu mar am pus doua linguri rase de pectina, iar la cel cu banane doar una. Am curatat si taiat fructele, le-am amestecat bine cu zahar, pectina si zeama de lamîie. În timp ce fierbeau am presat usor fructele cu batatorul de cartofi. Am turnat marmelada fierbinte direct în borcane, le-am închis, acoperit cu prosp gros...si gata. Borcanele Weck nu le întorc.
Rezultatul final îmi place foarte mult. O marmelada cu aroma prpaspata de fructe si textura excelenta.

Cîteva imagini si o zi buna sa aveti :)
 
 Kiwi + mere 



De la marmelada cu banane am doar aceste doua imagini. 
Dupa ce am amestecat fructele cu zahar, pectina si zeama de lamîie
si o poza finala cu marmelada în borcane. 



Din nou cea cu mere. O textura fantastica si o aroma superba. 


 

February 6, 2015

Dip de vinete

Din nou ceva simplu, rapid si care nu necesita prea multa munca, asa cum îmi place mie. Merge bine pe lînga cartofi copti sau pîine rumenita, dar si lînga o bucata de piept de pui, chiftelute, si... pe lînga ce doriti. L-am numit dip, pentru ca eu asa îl folosesc, pe post de sosulet. Un dip/sosulet rece ar trebui sa fie mai fin, dar eu detest din adîncul sufletului vinetele facute "praf" :D





Ingrediente:

  • 3 vinete, taiate în jumatate pe lungime
  • 3-6 catei de usturoi ( dupa gust ), taiat felii grosute
  • ulei de masline
  • sare, piper din rîsnita

Se cresteaza vinetele adînc, dar nu se atinge coaja. Se împaneaza cu feliile de usturoi,
se sareaza si pipereaza, si se stropesc cu ceva ulei de masline.
Se introduc în cuptorul încalzit la 200°C si se lasa pîna se înmoaie.
Daca tind a se rumeni prematur, pîna sa fie moi, se acopera cu o coala de folie de aluminiu. 



Se scoate pulpa cu ajutorul unei linguri. Daca va place un sosulet fin, macinati, tocati, 
striviti dupa bunul plac. Eu le-am tocat cu lingura cu care am scos pulpa din coaja, direct în castron. 
Degustati si condimentati dupa gust cu piper proaspat macinat si sare. Daca nu va place piperul, 
dar va place iute, adaugati fulgi de chili sau ardei iute proaspat, tocat fin. Amestecati bine, 
mai stropiti cu putin ulei de masline si cam asta este. Un deliciu pentru papila mea :) 


Cu sosuletul am avut cartofi fierti putin, apoi copti. Asa ne plac foarte mult. 


Nu e o reteta de weekend, dar eu va urez un sfîrsit de saptamîna minunat!


February 3, 2015

Supa de telina cu mar si fenicul ( vegan )

Ador supa asta. Se prepara rapid si e foarte buna  în varianta vegana. Daca nu va convinge varianta vegana, înlocuiti supa de legume cu cea de pui si crema de soia cu smîntîna lichida, dar reduceti din cantitate. Mie îmi plac ambele variante.


Ingrediente pentru 3-4 portii:

  • 350 g telina, curatata si taiata cuburi
  • 1 mar mare, curatat si taiat bucati
  • 2 salote/cepe lunguiete, tocate grob
  • 2 tije de telina verde, taiate în doua-trei bucati
  • 700 ml supa de legume
  • 150 ml crema de soia
  • 2-3 linguri ulei de susan sau floarea soarelui
  • sare, piper, nucsoara
  • 1 fenicul, feliat





Legumele se taie/toaca grob.


Ceapa tocata grob se înmoaie pe foc domol în putin ulei. Cînd devine transparenta se adauga telina, urmata de mar. 
Dupa doua-trei minute de învîrtit se adauga supa si tijele de telina,
si se lasa la fiert pîna cubuletele se înmoaie bine. Se condimenteaza cu sare si piper dupa gust.


Între timp se feliaza feniculul si se rumeneste bine în ceva ulei. 
Se sareaza si pipereaza dupa gust. Se pastreaza la cald. 

Se îndeparteaza tijele de telina, iar cu mixerul vertical se transforma într-o supa crema.
Sa ma laud si cu noul mixer KA (  nu mai e asa nou, ca mi l-am facut cadou de Mos Niculai :D ) ,
care are camasuta pentru partea de metal care de obicei zgîrie vasele. 


În supa crema se adauga crema de soia si nucsoara proaspat razuita 
si se mai lasa un minut pe foc. Gata! Feniculul rumenit se arajeaza peste supa
 si se manînca cu mare pofta!



Îmi pare rau ca nu am avut un fenicul mai mare. E suuuper asa rumenit bine.
Merge si cu alte supe creme. Daca nu va place, 
puteti rumeni felii de mere sau felii de telina, dupa cum prevede reteta.

September 24, 2014

Suc de struguri ( conservat prin pasteurizare )

Daca aveti fructe, legume si verdeturi din plin si nu mai stiti ce sa faceti cu ele, va recomand conservarea acestora sub forma de suc pasteurizat. Logic, ca acest suc nu are aceleasi valori nutritive ca unul proaspat stors, dar cum iarna nu mai avem legumele si fructele proaspat coapte de soarele local ( ci de prin alte tari de peste mari/de provenienta necunoscuta ), încercam sa-l prindem pe al nostru cum putem mai bine - în borcan, sticla... sa ne lumineze papilele în iarna :D
Nu as pune sub nici o forma în practica aceasta metoda cu fructe sau legume de provenienta necunoscuta. Nu as vrea sa pasteurizez stiu eu ce pesticide sau alte chimicale. Deci folosesc materie prima doar din gradina mea sau a prietenilor, de unde stiu cu certitudine ca e 100% ok. Nu pot sa tin piept si cu poluarea, deci nu-s 100% bio, dar ma multumesc si asa, tinînd cont ca locuim mai la tara, unde poluarea o fi mai moderata :P
Principiul prin care se efectueaza pasteurizarea îl puteti vedea aici, desenat.
 
O gura de suc. Minunat! Aromat! Mmm!
 
 

Începem asamblarea, de jos:

- un vas de inox cu fund dublu în care se pune apa la fiert. E marcat cu 1, 2, 3... L
- deasupra un alt vas de inox cu furtun exterior, închis cu o clama de inox - vasul în care se aduna sucul. În interior are o  ridicatura conica prevazuta cu un orificiu rotund în vîrf (îl veti zari printre imaginile de jos),  care permite aburului sa urce în vasul de deasupra unde se afla materia prima
- vasul cu gaurele, asemanator unei strecuratoare
- capacul

Acest storcator de fructe pe aburi se poate folosi pe toate tipurile de surse de gatit, inclusiv pe cele cu inductie. Procedura de obtinere a sucului necesita între 45-60 minute - depinde de cantitatea si felul de fructe, legume, verdeturi. Un timp exact nu va pot da, dar va asigur ca veti observa cînd sucul este gata (voi arata într-o imagine, mai jos). Fructele gen coacaze, struguri... vor fi plate, stoarse de seva. Merele, morcovii sau alte legume si fructe cu o textura mai densa vor fi moi, piure aproape. Volumul fructelor si legumelor scade considerabil. În orice caz, acest vas este acompaniat de un manual de utilizare, sau cel putin un carton pe care se afla un tabel cu tipuri de fructe si legume, timpi de pasteurizare, tipsuri, etc...
 
 
Pentru pastrarea sucului am ales sticle de stilca maro. Exact asa cum le vedeti le-am spalat bine-bine, apoi le-am sterilizat prin fierbere. Deci cu tot cu dopurile ceramice, garniturile de guma si închizatorile de metal. Se pot da jos si steriliza separat, în cazul în care asa se doreste :)
 
 

De la mine:


- folosesc doar materie prima foarte proaspata
- spal materia prima foarte bine cu apa rece
- nu las fructele cu ciorchine, cozi, frunze
- nu pun materie prima decît pîna la nivelul gaurelelor din vasul strecuratoare. Asta înseamna cam 2,5 kg (poate ceva peste) boabe de struguri, de exemplu.
- nu le curat de coaja (mere, pere...) doar partile care necesita (lovite, viermi - da viermi : D.. etc)
- fructele si legumele mari le tai bucatele
- fructele gen coacaze, struguri le apas usor cu batatorul de cartofi piure. Atît cît sa crape usor. Nu se strivesc de sa curga sucul din ele.
- cînd si cînd ridic usor vasul cu gaurele pentru a verifica volumul sucului din vasul de dedesubt.  Atentie pericol mare de ardere cu aburi. Doare! Tare! :D
- daca fructele sînt foarte acre, se poate adauga putin zahar. De obicei scrie cantitatea în tabelul care însoteste storcatorul. În general nu mai mult de 3-4 linguri.
- la fructele dulci si coapte bine, nu adaugati zahar deloc. Sucul va fi prea dulce!

Sucurile se pot consuma ca atare, sau se pot transforma mai tîrziu în jeleu, sau se pot amesteca cu zahar 1:1 si veti obtine un sirop concentrat pe care îl puteti consuma cu apa minerala. Sucul sau siropurile se mai pot folosi la cocktailuri... asta valabil pentru cele de fructe. Cele de legume si frunze, pure sau în amestec se pot cosuma bineinteles ca atare sau chiar si la o ciorba, supe de legume :D

Ce se mai poate face, si mie mi se pare genial, verjusul! Din struguri verzi si tari, acri si înca necopti, usor striviti. Iese un suc acru si delicios, fara aroma de strugri, cu care se poate acri ciorba. Un bun înlocuitor al borsului! Chiar si la salata pentru o acri, îl puteti folosi -  în loc de otet sau zeama de lamîie. Am facut si eu, si chiar am acrit o ciorbita! Suuuper!
Sigur va mai vin si voua alte idei.

De data asta am avut struguri si mere boscop de la prietena mea Lucia. Am facut suc de struguri pur si în amestec cu mere. O parte din struguri am folosit-o la jeleu, facut exact dupa reteta asta.
La weekend fac si cîteva sticle de suc de mere, cred. Azi primesc merele de proba, de la tara. Sa vedem ce gust au :D
Cum spuneam, vasul perforat îl umplu exact cît tin gaurelele. Merele le-am curatat doar partial, unde a fost nevoie. Strugurii curatati de pe ciorchin si de codite. Am amestecat fructele prin saltare :D 

 
Acesta este vasul colector de suc. Cel cu ridicatura conica si orificiu în vîrf.


Cînd strugurii sînt plati si prin apasare usoara nu mai iese suc, este gata. 
Se poate transfera în sticlele sterilizate. 


Delicios!
 

Daca se respecta regulile de igiena si sterilizare cu strictete, sucul va fi foarte bun si dupa 3 ani! Se pastreaza în beci, la racoare si ferit de lumina.