November 23, 2015

Struguri murați, degustare!

Vă mai amintiți de strugurii murați? Aici se pregăteau pentru odihna de patru săptămîni, în cămară. I-am dus în beci, pentru că acolo era răcoare. Am avut o toamnă călduroasă, iar cămara fiind în casă...mă gîndeam să nu le fie strugurilor prea cald, plus că, așa la vedere, ar fi tras cu ochiu' și poate i-aș fi eliberat prea repede din borcane.  
Așa, deci azi, am desfăcut ambele borcane - după cîteva zile am pus și un borcan cu alt fel de struguri de care nu am pomenit aici, pe blog, doar pe pagina mea personală de facebook. În plus față de cei albi, strugurii ăștia s-au aflat în compania unui bețișor de scorțișoară rupt în două. Nici nu știu care mi-au plăcut mai mult! Așa mult mi-au plăcut! Cei albi au fost foarte buni în stare crudă. Aromați, parfumați și foarte dulci.  Şi-au păstrat aroma excelent! Un deliciu! 
Cei mai roșcovani, au fost dulci, dar nu foarte parfumați. Scorțișoara a completat parfumul, aromatizindu-i într-un mod deosebit, delicios! Deci ăștia merg fantastic cu brînzeturile alea "teribil măturate" de care pomenea Costin. La fel de bine cred că ar merge pe lîngă o pastramă din piept de rată, chiar confit...pe lîngă multe altele, dar mai bine hotărîți voi, cum va dictează papila, după degustare. O murătură deosebită! 
Cei cu scorțișoară potrivesc minunat acum, în perioada sărbătorilor. Încă se mai găsesc struguri buni pe piață. Dacă va grăbiți, ați putea avea struguri murați pe lîngă aperitivele de Crăciun. Mîine mai pun un borcănel, două...poate. Mai mari :D 





November 17, 2015

Pateu de rață

Am avut o rață frumoasă, de la țară, pe care am copt-o, dar nu despre asta e vorba. Ţăranul a fost generos și m-a cadorisit cu ficatul de la trei rațe. Rațe obișnuite, dintr-alea de curte, cu ficat normal. De obicei le vinde fără măruntaie, dar eu le vreau cu toate cele. Despre rața coaptă nu vă povestesc, pentru că nu am pregătit nimic nou și nici special, însă din ficați am făcut un pateu. Cele cumpărate, deși se numesc „pateu de rață“ nu sînt 100% din ficat și carne din rață, nici măcar cele scumpe din magazine gourmet. Unele au chiar carne și grăsime de porc printre ingrediente. Nu-s rele nici astea, dar voiam un pateu "pur" din ficat, carne și grăsime de rață.  
Pentru prepararea pateului am folosit o bucățică de piept din rața coaptă, și pentru că a avut destulă piele grasă pe gît și în partea de jos, înainte de coacere am îndepărtat-o, tăiat-o bucăți, am pus-o la topit și așa am obținut și olecuță de untură. Finalui a ieșit o minunăție!  



Ingrediente:


  •  200 g ficat de rață 
  •  100 g carne de rață, coaptă 
  •  2 cepe mititele 
  •  1 cățel mic de usturoi 
  •  50 ml vin alb 
  •  sare, piper 


  •  untură de rață 

Ceapa am feliat-o fidelute, am prăjit-o cît să se înmoaie în puțină untură de rață, am adăugat ficatul tăiat felii/bucăți și usturoiul dat pe răzătoarea cu dinți fini, am săltat de cîteva ori tigaia. Am adăugat puțin vin alb încălzit și am lăsat să scadă pe foc iute. În cîteva minute, alcoolul se evaporă. Probabil nu complet, timpul fiind totuși destul de scurt. Dacă vor mînca și cei mici din acest pateu, renunțați la vin. Adăugați eventual două degete de suc de mere natural. Cel de struguri nu l-aș recomanda, fiind prea dulce. Se potrivește de  sare și piper. 
După răcorire am pus ficatul cu ceapă în blender, am adăugat și bucata de piept de rață coaptă, rupt în cîteva bucăți și le-am mărunțit. Aș fi vrut să iese puțin mai grob, dar cîteva secunde în blender…și textura a ieșit mai fină decît mă așteptam.  
Înainte de a transfera pateul în frigider, degustați și potriviți de sare și piper dacă e nevoie.  
Eu l-am împărțit în două, în forme de sticlă. Deasupra am turnat untură topită, ajunsă la temperatură camerei. Astfel, suprafața pateului nu oxidează. Pateul se poate „sigila“ cu unt topit sau untură de porc, dacă nu aveți untură de rață.   


  Poftă bună! 


November 11, 2015

Castane prăjite

Dacă tot e sezonul lor, iar eu nu am făcut sau mîncat vreodată castane coapte sau prăjite, am ajuns la concluzia că ar trebui să le încerc. Cîndva, în copilărie, am probat un pireu de castane care ori n-a fost bun, sau poate aveam eu gusturi ciudate pe-atunci...nu știu exact. Cert este că am rămas multă vreme cu ideea, că aceste fructe nu-s pentru mine. 
Totuși, curiozitatea m-a împins să cumpăr cîteva de probă. Cum să le coc sau prăjesc știam de la cunoștințe, dar am și întîlnit de-a lungul anilor rețete pe diverse forumuri, deci știam că nu-i mare lucru să crestez niște castane și să urmez 2-3 păși. Am ales să le prăjesc în tigaie, timpul de aștetpare fiind mai scurt. Am înțeles că în cuptor au nevoie de mai mult timp și, în plus, trebuie mereu stropite cu apă. Varianta cuptor necesită prea multă muncă pentru 11 castane :D 
Am observat că fiecare are tehnica proprie de crestare. Pentru că nu știam cum stă treabă, și dacă e importantă această operație, am crestat castenele în diferite moduri. În cruce, două linii paralele, pe margini și linii pe diagonală. Am ajuns la concluzia că se pot crestă oricum, crestate să fie! Dacă stau bine și mă gîndesc, cred că le puteam cresta pe ambele părți, pentru a se rumeni/maroni  mai bine. În orice caz, indiferent de modelul cum au fost crestate, de desfăcut s-au desfăcut toate, chiar ușor. 
Culmea e...mi-au plăcut! Iar culmea culmilor...i-au plăcut și fiicei mele! 
Așa că, dacă din diferite motive nu le-ați încercat pînă acum, nu faceți ca mine și așteptați 35 de ani din cauză că nu v-a plăcut știu eu ce piure nasol în copilărie. Dacă nu sînteți siguri, cumpărați doar cîteva bucăți, dar nu le lăsați neîncercate. 


Cele 11 starlete. Asigurați-vă că alegeți exemplare intacte, 
colorate frumos castaniu cu coajă lucitoare. 


Le-am pus la înmuiat în apă caldă aproximativ un sfert de ceas,  
apoi le-am scos și șters, și crestat cum veți vedea mai jos. 
Dacă printre castane se ascunde vreuna stricată, se va ridica la suprafață.  


Le-am prăjit într-o tigaie grea de inox, cu fund solid. Am încins tigaia cu tot cu capac, am pus castanele crestate în diferite moduri, am acoperit vasul și l-am lăsat cîteva minute în pace. 
Castanele încep să danseze ușor. Am săltat tigaia de două-trei ori și am pus-o înapoi pe foc. 
Am repetat operația de cîteva ori timp de încă 5-6 minute, și cam asta este... 
În total cred că au stat pe foc 10-12 minute. După ce am considerat că-s rumenite destul, 
le-am scos într-un castronel și le-am acoperit cu un prosop umed timp de cîteva minute. 
Umiditatea ajută la decojire.  


 Poftă bună!