Gulyas my way

N-o mai fi vremea mîncărurilor de acest gen (deși prin unele locuri încă ninge), dar frigul va veni din nou și atunci poate veți căuta după inspirație. Variante se găsesc destule, cam toate-s aceeași mîncare și totuși diferă de la bucătărie la bucătărie, așa că azi vă prezint varianta mea. Țin să menționez că ingredientele a caror cantități sînt date în grame, kilograme, litri, mililitri...etc, sînt măsurate și cîntărite după spălare, curățare, despachetare - așa cum le dau mereu. Deci masă netă, în nici un caz brută, că nu știu eu cum curăță fiecare ceapa, ardeii sau cartofii :P 

 

 

Ingrediente:

• 600 g carne de vită
• 300 g ardei gras roșu, tăiat cubulețe
• 300 g ceapă roșie, tocată
• 300 ml vin roșu, fierbinte
• 1 ardei iute roșu, tocat mărunt
• 3 linguri bulion gros de roșii
• 3 foi de dafin proaspete sau 1-2 uscate
• boabe de piper
• chimion
• 2 linguri boia de ardei/ sau după gust
• sare
• ulei de floarea soarelui

• 1 cățel de usturoi dat pe răzătoare (opțional)

Carnea - alegeți una calitativ bună și o tăiați în bucăți/cubulețe nu chiar foarte mărunte. După fierbere îndelungată pe foc domol, volumul cărnii scade puțin și veți avea bucăți prea mici. Nu că nu ar fi bune și așa, dar și aspectul contează puțin, și nici nu veți risca să vi se transforme gulyașul în sos de carne piure - în cazul în care uitați de oală, telefonînd  sau stînd în pragul ușii la discuții cu vecinii :D

Am avut doua fleici frumoase pe care le-am tăiat în bucăți neregulate, deci nu cubulețe. 

Ingrediente - eu folosesc mereu frunze proaspete de dafin. Dacă folosiți uscate adăugați mai puține, dafinul uscat avînd o aromă mai intensivă decît cel proaspăt. Piperul și chimionul pot fi și macinate. Eu însă le prefer întregi. Sare am pus de Himalaya, dar puteți adăuga de care doriți. La fel cum puteți adăuga și alte condimente sau verdețuri. Mie însă la gulyaș nu-mi plac multe condimente, fiindcă mi se pare ca-l "amețește"... îi fură din ideea principală. La gulyaș, consider că trebuie să simt gust de carne bună, aromă intensivă de ardei/boia, papilele ușor încălzite un iute plăcut (de la ardeii tricolori :P ) . Vinul, dafinul și piperul sînt arome care completează sosul, îl împlinește - pasta de roșii pentru puțină aciditate...și cam atît. Despre usturoi vă spun mai încolo :D

Ardeii tricolori - am folosit doar roșu.

Boiaua - folosiți de care doriți, de care vă place. 

Cui îi place foarte iute, n-are decît. Am folosit dulce.

Vinul - nu am avut unul unguresc, dar  jur ca și Montepulciano d'Abruzzo și-a făcut datoria. 

 

Sotăm ceapa și ardeiul gras în ceva ulei. 

Treaba cu uleiul/grăsimea la gulyaș. În mod normal se folosește mult/ă. 

Asta rămîne la aprecierea degustătorilor, părerea mea. Eu pun puțin ulei de floarea soarelui.

 

 

Cînd ceapa devine ușor transparentă adăugăm carnea. Amestecăm pîna bucățile își schimbă culoarea, dar nu rumenim carnea. Nu închidem porii cărnii, ci lucrăm mai departe pe foc moderat. Nu adăugăm înca nici un condiment, nici sare. 

 

 

Cînd bucățile de carne și-au schimbat culoarea pe toate parțile adăugăm boiaua.

Amestecăm mai departe cîteva minute pînă boiaua a pătruns bine carnea. 

Continuăm cu vinul fierbinte. Nu turnați vin rece sau chiar din frigider.
Șocul termic  întărește carnea. Textura finală a cărnii nu va mai fi aceea "de ți se topește în gură" :D 

În timp ce vinul fierbe în clocot ușor și alcoolul începe a se evapora ne ocupăm de condimentare. 

Adăugăm foile de dafin, piperul, sarea si chimionul. 

Fierbem mîncărica acoperită cu capac pe foc mic, amestecînd cînd și cînd. Pe masură ce vinul se evaporă, sosul se leagă puțin și scade - pentru completare adaugam apă fierbinte, atît cît să acopere bucațile de carne, apoi lăsăm să fiarbă, cum spuneam - pe foc domol, pînă carnea se înmoaie, iar ceapa și ardeiul se topesc. Cît durează? Depinde ce carne folosiți, din care parte a vitei, dacă e maturată, odihnită, atîrnată...etc. În orice caz, cum o fi, în final trebuie fiartă pînă se înmoaie. În momentul în care consider că e destul de moale, adaug bulionul de roșii ( se poate folosi un concentrat, dar atunci o lingură buna ajunge ) și dau focul tare. În cîteva minute sosul va capata o textură legată. Aveți grijă că stropește :D 

 

Ultimul minut pe foc, adaug un cațel de usturoi dat pe razatoarea fină, amestec, pun capacul și opresc focul. Pînă se potolește din clocotit, mai amestec odată-de două ori, și cu asta vraja e cam gata... cînd veți ridica capacul, gîndul o sa va ducă direct la mămaligă. Așa am servit noi gulyașul. La fel de bine merge și cu cartofi fierți pe abur, cartofi copți în coajă, chiar și cu orez aburit și bineînțeles cu renumitele galuște de făină! 
Pentru papila mea, de fapt a noastră, usturoiul adăugat în final îi dă un "kick" acestei mîncări. Dacă nu vă place, sariți peste. Eventual puteți adăuga ceva patrunjel tocat fin în final.

Nu-mi ramîne decît să vă urez pofta bună! 

 

 

Avocado Spread Reloaded!

Azi am făcut crema de avocado din nou! De data asta am servit-o cu pîine împletită și ardei kapia rumeniți pe grătar. Mai bun decît cu ardei grași! Ardeii kapia sînt mult mai dulci și potrivesc perfect cu aceasta cremă! Am adaugat și doi căței de usturoi la trei avocado de mărime medie. Usturoiul încoronează, completează și conferă cremei o notă... divină :D

Pîinea de casă este facută din: 

• 600 g făină spelta
• 320 ml apă călduță
• 30 ml ulei de măsline
• 20 g drojdie proaspătă frecată cu ceva din apa călduță și
• 1 linguriță de miere
• 1 lingură rasă de sare/ sau după gust 

 Poftă bună și o săptămînă minunată!

Crema de avocado cu ardei copti

După ce am văzut imaginea acestei creme de avocado pe pagina lui Cristi Roman, am tras o privire în coșul cu legume & fructe, una în frigider și în dulapul cu condimente, și am constatat că nu am tot ce-mi trebuie pentru a prepara minunăția asta la cină. Nu mi-a ramas decît să-mi fac piața pe-nserate și să poftesc pînă a doua zi.
Azi fiind a doua zi, am preparat rețeta și v-o aduc pe blogul meu, căci e prea bună să nu fie împărtășită. E gustoasă, sănătoasă, vegană și se face rapid.  

Ingrediente:

• 2 avocado mari
• 1 ardei iute roșu
• 2-3 linguri ulei de măsline
• 1 lămîie, doar zeama
• 1 fir ceapă verde
• pătrunjel
• sare și piper

• ardei copți (opțional) - recomand combinația

Înainte de toate, puneți ardeii la copt, asta dacă doriți să serviți crema de avocado așa cum am facut-o eu. Ardeii copți pe grătar, scoși într-un castron și acoperiți cu o farfurie. După ce se răcoresc se decojesc foarte ușor.

Am folosit un ardei mai marișor care se gasește în trei culori - galben, roșu, verde - și e doar ușor iute. Cu toate ca toți sînt la fel de iuți,  și îi aveam în formație tricoloră, l-am ales pe cel roșu, deoarece mi se pare cel mai aromat, mai dulceag. Cel galben parcă nu are aroma așa intensivă, iar cel verde mi se pare mai "herb"... prea crud, prea vrede :D 

Am tocat ceapa verde, verdeața și ardeiul iute, am stors lămîia, am tăiat avocado în jumătate și am scos pulpa cu ajutorul unei linguri. 

Au fost perfect copți, moi și cremoși, abia am scos jumătățile întregi din coajă. Pulpa se putea unge pe pîine fară a mai fi zdrobită, o textură super. Cînd alegeți un avocado Hass (aștia închiși la culoare si buburozați), coaja trebuie să fie lucioasă, intactă. La apăsare, fructul trebuie să fie doar foaaaaarte ușor moale, coaja acestei varietăți de avocado fiind mai tare decît cea a fructelor verzi de exemplu. Dacă e moale bine la apăsare, fructul e deja prea copt sau  posibil să fi suferit lovituri, iar pulpa va avea pete negre... deci îl va mînca coșul de gunoi :D 

Am pus toate ingredientele într-un vas înalt, am sărat și piperat ochiometric , și le-am transformat în cremă cu mixerul vertical. Degustați și dacă mai este nevoie, adaugați sare, piper, eventual zeamă de lămîie.  

O cremă proaspată, aromată... delicioasă!
Am servit crema pe chifle ( feliate și prăjite pe grătar ) făcute de mine din făină de spelta, 

cu ardei copți și jur că e combinația perfectă! Așa zice papila mea :P 

Fiica-mea a primit un burger. Chiflele tot din făină de spelata și cașcaval, tot de mine făcute. 

Poftă bună! Merci, Cristi!

Alte retete cu avocado : 

 

Crema simpla de avocado

Castraveti cu maioneza de avocado

Despre avocado

Pasta de avocado cu ou

Guacamole, o varianta

Salsa cruda

 

 

 

 

Legume în suc propriu la borcan

... sau cum prindem soarele de vara în borcan, si ne aromam ciorbele de iarna :D

O metoda buna de conservare a legumelor pentru ciorbe, care mie personal mi se pare geniala. Doar legume tocate cu sare, sterilizate/conservate prin coacere direct în borcan. Puteti combina toate legumele care va plac. Pentru a obtine (si) acel suc propriu, conditia este sa integrati în acest amestec si rosii bine coapte dar ferme. Vorbesc de rosii bune, copate de soare, nu cele tari de "plastic". Bineînteles ca pentru a obtine un rezultat cît mai gustos, legumele ideale sînt cele coapte de soare. Chiar daca acum e prea tîrziu pentru aceasta reteta, poate va inspira pentru la anul care vine.

Eu am avut legume fantastice. Legume coapte în cîmp. Ardei grasi si buni, rosii zemoase si dulci, morcovi, radacina de patrunjel si frunze, telina - atît radacina cît si frunze, frunze de leustean... si cam atît :)
Toate aceste legume le-am tocat grob, rosiile chiar foarte grob. Noi nu apreciem în mod deosebit legumele tocate foarte fin la ciorbe. Deh, gusturi si gusturi. Bine ca ne-am nimerit noi trei la fel :P

Pe masura ce tocam aceste legume si frunze, le transferam de pe tocator într-un vas mare, în care le-am amestecat cu sare neiodata. Nu sarati la inconstienta, nu e nevoie ca la metoda de conservare a legumelor crude cu sare (si conservant sau aspirina), care sînt ocna pentru papila mea. Astea le sarati bine, dar asa cît sa va placa, nu sa vi se usuce papilele pe limba. Veti observa ca amestecul, de la sare si rosii, va lasa un suc atît de parfumat si ametitor de gustos încît sigur o sa va treaca prin cap sa-l savurati pe tot, dar nu e indicat. Aveti nevoie de el. Sa gustati însa e voie :)

Deci, aceste legume si frunze amestecate le-am pus în borcane curate. Am umplut borcanele aproximativ pe trei sferturi, poate chiar putin mai mult, dar asa riscati sa va curga zeama din borcan. Pentru a nu murdari cuptorul, plasati borcanele pe o tava. Sucul ramas în vas l-am împartit ochiometric peste legume. Cu o lingura sau un polonic, portionarea merge foarte usor. Legumele nu trebuie sa fie acoperite de suc, atîta nu lasa ele în stare cruda, ci doar asa de doua degete în borcan. Probabil cîte 2-3 linguri de zeama pro borcan. Am închis bine borcanele si le-am pus în cuptorul rece fixat pe 160-170°C. În momentul în care a început sa sfîrîie continutul, am lasat înca/maxim 15 minute cuptorul pornit, apoi l-am oprit. Am lasat borcanele acolo pîna a doua zi. Am vazut ca multi practica metoda sterilizarii/coacerii borcanelor în cuptor,  într-o tava cu putina apa. Borcanele mele au stat pe piatra de granit. Eu mereu le sterilizez/coc seci. La fel procedez si cu zacusca. Doar compoturile le sterilizez/conservez sub apa, dar pe ochi, nu în cuptor. Stiti cum e vorba "Cîte bordeie, atîtea obiceie!" :D

Dupa coacere, zeama e clara, deci nu va faceti griji ca va colora ciorba/supa de legume în vreun fel. Cînd veti desface un borcan, va jur ca primul gînd care va vine e sa mîncati continutul pe loc, asa gol. Un parfum si o aroma concentrata... de nu mai aveti nevoie de nici o vegeta sau bors magic :P

Eu am pus în borcane de 400 ml. Un borcan ajunge pentru a aroma o ciorba. Daca faceti o oala babana, merg doua borcane. Bineînteles ca în ciorba pe care o faceti (de care o fi - de carne, fasole, cartofi, pui, porc... etc, etc) mai puteti adauga (si) alte legume, atunci cînd o preparati. Cele din borcan le adaugati în ultimele 15-20 de minute de fiert, dar se poate chiar si mai repede, pentru ca legumele nu sînt moi de tot.

Si ciorba mea, et voilà! (Ciorba de iarna cu legume de vara :P )
Legumele s-au cam scufundat su boabele de fasole, dar cîteva bucatele sigur le recunoasteti :D

Felioare de vita cu legume

O mîncarica colorata, parfumata,  plina de arome si prospetime. Se prepara rapid, cu tot cu pregatiri. Tocati legumele cît mai grob, si nu le "omorîti" prelungind procesarea la inconstienta. Legumele preparate scurt îsi pastreaza culorile vii, vitaminele sînt mai numeroase, aroma mult mai intensiva, si nu în cele din urma, aspectul care face cu ochiul.
Despre carne. Depinde ce fel de carne preparati. În orice caz sa fie proaspata, iar daca provenienta va este cunoscuta, veti servi si mai cu pofta. Eu am avut cîteva felioare de vita taiate subtire de macelar. Nu mai groase de 4-5 mm. Acest fel de carne eu îl prepar scurt - rîsnesc piper proaspat pe carne, încing tigaia cu putin ulei de masline, asez feliile si le las maxim un minut pe-o parte si mai putin de un minut pe a doua. Înainte sa le servesc, sarez putin cu sare de Himalaya. 

Daca preparati porc, pui, curca & alte pasari, iepure... timpul de procesare este mai lung. Aceste carnuri nu se servesc în sînge, nici macar medium, egal ce mod de a le gati alegeti - fie gratar, prajit, copt... etc.

Cum am preparat legumele. În primul rînd le-am spalat.

- vinetele le-am curatat de coaja, dar nu trebuie neaparat, si le-am taiat cuburi de 3-4 cm
- ceapa am curatat-o de primul strat si am feliat-o grob
- ciupercile le-am taiat în patru
- ardeii - rosu, galbe si verde, i-am taat bucati/patratele aproximativ
- mazarea din congelator, dar decongelata

Se încinge tigaia cu un strop de ulei de floarea soarelui. Se adauga vinetele si se rumenesc pe toate partile. Înainte de a fi gata se sareaza. Cînd sînt moi si rumene, se scot în alt vas. Se continua cu ciupercile. Nu se sareaza. Asa nu vor lasa apa si se rumenesc rapid, fara a se înmuia prea tare. Se repartizeaza în vasul cu vinete. Daca mai e nevoie, se adauga un strop de ulei în tigaie, se adauga ardeii, ceapa si mazarea. Se salta tigaia de cîteva ori. Maxim 4-5 minute la foc iute, sînt gata. Spre sfîrsit se sareaza, pipereaza. Se adauga la celelalte legume. Se amesteca usor, apoi se prepara carnea - prima data se prepara legumele, apoi carnea. Asta în cazul în care pregatiti felioare subtirele de vita. Cum spuneam, alte carnuri necesita alti timpi de procesare.

O idee aproape identica, la fel de buna, bineînteles din punctul meu de vedere... 

Legumele taiate grob se aseaza pe o tava mare, se stropesc cu putin ulei de masline, se dau în cuptorul încins si fixat pe functiunea grill, direct sub gratar. În maxim 10 minute aveti o tava babana de legume delicioase. Condimentati-le dupa gust, sezon... Între timp puteti grila o bucata de carne pe gratarul electric, în tigaia "ridata" pe soba/plita/ceran... etc, sau pe gratarul din gradina. Cum va place, de cît timp dispuneti, chef, cantitatea pe care o preparati, ce mijloc de gatit dispuneti... etc. 

Taiati legumele în functie cît de moi sau crocante va plac. Daca amestec vinete cu dovleci, ceapa verde, ardei grasi, ciuperci le fac asa: Vinetele le tai cubulete, dovleceii pe jumatate, ceapa verde în bucati de 4-5-6 cm, ardeii grasi în 4, ciupercile la fel. Daca sînt mici le las întregi. Asa vinetele se înmoaie suficient, dovleceii ramîn întregi si au textura, nu sînt moi de tot, ceapa la fel, nu se împrastie, ardeii ramîn crocanti, ciupercile nu pierd toata zeama... asa cum îmi plac mie.

~~~~~~~~~~

Si daca tot sîntem la carne, aici un T-Bone Steak si cîteva tipsuri & tricksuri: 

(o bucata de carne excelenta, maturata, de bovina crescuta pe imaş, preparat mai dedemult)

Merge perfect, servit cu legume la cuptor. 

- scoateti carnea ( fleicile pentru gratar sau prajit) din timp de la rece - socul termic dauneaza carnii. Daca prajiti de exemplu o bucata mai mare, raceste tigaia si implicit uleiul, iar asta incetineste procesarea, care duce la rezultate nesatisfacatoare. Carnea devine mai tare sau chiar capata textura gumata/cauciucata... si ar fi pacat de o bucata buna de carne. 

- încingeti gratarul, tigaia, ce-o fi - foaaarte bine!

- nu o sarati înainte. Asta nu face decît sa extraga zeama, porii nu se închid bine, si în loc sa obtineti o carne rumenita bine si rozalie (sau cum o doriti) în interior, obtineti o fleica tare, fiarta.

- carnea se poate procesa (pe gratar, atît cît si în tigaie - cu ulei sau fara) cu sau fara condimente. Daca alegeti s-o condimentati, nu exagerati cu ierburile uscate, chili sau diferite seminte macinate. Eu manînc mai rar carne, dar o prefer de calitate si doar putin piperata. 

- piperul proaspat rîsnit, pe o carne buna este suficient ( din nou parerea mea/gustul meu).

- se sareaza abia dupa ce e gata, sau chiar exact înainte de a îndeparta carnea de pe sursa de caldura. 

- fleicile groase, necesita cîteva minute de odihna dupa procesare. Se pot pastra acoperite sau împachetate în folie de aluminiu pîna la servire.

Bruschette cu ardei la borcan

Din nou inspirata de prin rafturile supermarchetelor, am reprodus o pasta mai groaba de ardei,  de pus pe pîine. Borcanasul dupa care m-am inspirat se numea Bruschetta. Ingredientele mele sînt identice cu cele de pe eticheta borcanasului cumparat, pîna la amidon si alti lianti. Daca va plac ardeii asa cum îmi plac mie, o sa adorati acest fel de Bruschette. O alternativa buna pentru perioada în care nu avem legume de sezon.

Ingrediente: 

• 700 g ardei (dupa curatare de seminte si codita)
• 1 catel de usturoi
• 1 legatura mica de patrunjel
• 1-2 linguri brandy vinegar/sau orice otet va place (dupa gust)
• 50 ml ulei de masline + floarea soarelui (în raportul care va place)
• sare, piper

Ardeii astia îi aveam în casa. Puteti pune de care vreti. 

De preferat sint cei grasi, galben si rosu.
Daca va place iute, nu ezitati sa adaugati la copt si un jalapeno de exemplu :) 

I-am curatat si despicat, apoi i-am asezat pe o tava (cu folie, ca sa nu am de curatat prea mult :D ) 

pe care am dat-o în cuptorul preîncalzit la maxim, setat pe functiunea gril, 

pe sina de sus pentru a se pîrli rapid si prinde aroma, fara sa se înmuia de tot. 

O parte din ardei i-am tocat grob si dat deoparte. 

Am spalat si pigluit frunzele de patrunjel de pe tije.
Dedesubt se afla usturoiul dat pe razatoare. 

Restul de ardei i-am pus în blenderul cu cutit si tocat/blenduit împreuna cu patrunjelul. 

Am adaugat sare, piper si amestecul de ulei (70% masline + 30% floare), am amestecat. 

Am adaugat ardeii tocati grob (cei dati deoparte), usturoiul si otetul,

 am amestecat din nou, dar doar cu o lingura! 

Nu cu cutitul blenderului! Intentia este sa ramîna cîteva bucatele mai mari de ardei. 

Dupa cum se vede, nu mai ramîne prea mult. 

Am împartit amestecul în doua borcane si un vasut pentru degustare, direct dupa procesare :D. 

Borcanele închise si vasul acoperit, le-am dat în cuptorul rece, fixat pe 150 °C . 

Le-am mai lasat 15 minute - numarate începînd cu momentul în care începe a sfîrîi/clocoti continutul din borcane. 

Vasutul l-am scos mai repede. 

Am servit pe pîine grilata, frecata cu usturoi.
Un deliciu dulceag, parfumat, cu muuuulta aroma.

Pofta Buna!

Shakshuka

Reteta am vazut-o pe artaculinara.com, postata de Adriana. Reteta originala o puteti citi si viziona aici: Yotam Ottolenghi's Shakshuka. Nu m-am abatut prea mult de la reteta originala. Reteta lui Ottolenghi prevede 190 ml ulei de masline, ceea ce mie mi se pare exagerat de mult. Eu am folosit vreo 3-4 linguri. Zahar brun Moscovado nu mai aveam, asa ca am folosit Demerara, dar doar doua prize/cît am luat cu doua degete. Ardeii grasi sînt oricum dulci destul. Cimbrul l-am avut proaspat, iar coriandrul uscat/macinat. Exact invers fata de reteta originala. Rosii am avut doar mici, foarte aromate si dulci, asa ca am folosit 30 bucati - cam cît am apreciat eu volumul a 6 rosii. Apa - 250 ml mi se pare prea multa. Eu am pus doar 50 ml. Dupa parerea mea e suficient. Altfel ar trebui fierte prea mult, si mie nu-mi plac legumele foarte moi. Deci, practic nu am schimbat prea mult, ci mai mult am scris... dar na, am vrut sa stiti si parerea mea :D

O mîncarica ideala ca mic dejun copios, mai întîrzîiat... asa de weekend. Ingredientele si cantitatile mai exacte, folosite de mine, le vedeti mai jos.

Ingrediente:

• 1 vf. lingurita seminte chimen
• 3-4 linguri ulei de masline
• 2 cepe de marime medie, taiate fidelute
• 4 ardei grasi (rosu + galben), taiati bastonase
• 2 prize de zahar brun (Demerara)
• 2 frunze proaspete de dafin
• 3 ramurele cimbru de cultura (Thymus vulgaris) , doar frunzulitele
• 2 linguri patrunjel, frunzulite
• 1 vf. cutit coriandru uscat si macinat
• 30 rosioare cherry, taiate în jumatate
• cîteva pistile de sofran
• putin cayenne, gorb mojarit
• sare si piper proaspat rîsnite, dupa gust
• 50 ml apa
• 4 oua

Se rumenesc semintele de chimen într-o tigaie fara adaos de grasime.



Se adauga uleiul si ceapa si se soteaza 2-3 minute.



Se adauga ardeii si zaharul si se soteaza scurt, apoi



se adauga patrunjelul, cimbrul, foile de dafin si rosiile, si se soteaza usor pîna prind culoare frumoasa, iar rosiile se înmoaie. Între timp se adauga putina apa si se condimenteaza cu coriandru, sofran, cayenne, sare si piper dupa gust.



Eu folosesc pistile de sofran pe care le cumpar în capsule/doze mini.
Asa se pastreaza cel mai bine. Parerea mea. Si mi se pare mai usor de dozat decît cel macinat.



Cayenne Peppers, cel mai bine cumparati întregi si mojariti la fata locului.



Dupa ce scade lichidul, se adauga ouale deasupra, se acopera cu capac si se lasa pîna ouale se îngheaga, dar ramîn moi.  (Nefiind toti acasa, am împartit legumele, iar o parte am transferat într-o alta tigaie,în care am facut loc pentru doua oua. Asta a fost portia noastra, a fetelor. Cîte un ou de caciula, ca noi nu sîntem mari amatoare de oua. Cealalta parte de legume am încalzit-o mai tîrziu, si am procedat la fel (aia fu portia întîrzîiatului :D)).



Servit cu pîine de casa proaspata... o nebunie!