Supa de linte

Am făcut supa asta în urmă cu vreo trei luni, dar din lipsă de timp și alte priorități nu a ajuns pînă acum pe blog. O supă delicioasă, plină de arome, sățioasă, se prepară rapid și bucură sufletul. O voi face din nou, că zile friguroase vom mai avea cu siguranță. Singura schimbare pe care o voi face - voi adăuga mai puțină linte. În rest, nu are rost să vă povestesc prea multe, mai bine vizitați pagina lui Costin, Rețete și povești, și savurați rețeta cu tot cu povestioara din dotare, care e minunată. Cum altfel?  

Că să vă fac poftă: 

"Scumpă doamnă,

M-ai întrebat deunăzi cum izbutesc de fac supa ceea groasă de linte de place Domniei tale când e vreme potrivnică. Iaca, îţi dau mai jos indicaţiile de preparaţiune, onorat fiind de pofta ce ţi-a trezit-o, cu speranţa că şi asupra fiinţei mele te-ai repezi cum ai tăbărât asupra farfuriei de ţi-o pusei dinainte.

Când te întorci de la promenada de amiaz, musai să faci..." restul aici: Retete si povesti. 

Vă las și cîteva imagini. 

La mulți ani!

Un An Nou cu toate cele bune vă doresc! Sper că ați petrecut sărbătorile cu bine și că v-ați bucurat de timpul liber alături de cei dragi, așa cum am făcut-o și eu.  

Pentru zilele de Ajun și Crăciun am pregătit una-alta, nu prea multe, pentru că în aceste zile nu mîncăm mai mult decît în altele. Nu îmi place să fac prea multe feluri care ajung să se învechească și să aterizeze în gunoi. Ar fi păcat de mîncare, de muncă și timpul investit.  

Pe masa noastră a ajuns friptură de rață cu varză roșie și măr, găluște de cartofi și sos, sărmăluțe făcute la cuptor, supă de vită făcută în stilul supei din coadă de bou ( Ochsenschwanzsuppe ), salată de legume și carne pui ( ca salata boeuf ), fursecuri cu lamîie, rețeta Jamilei și un tortulet gen Doboș.

  

Friptura de rață cu varză roșie și măr, găluște de cartofi și sos a ajuns tradite din pricina fică-mii. Am făcut-o de nenumărate ori și cu alte ocazii, dar în special de Crăciun. Aici găsiți mai multe despre acest fel de mîncare.  

  

Sărmăluțele au fost clasice, cu frunze de varză murată, carne de porc( 70% ) și vită ( 30% ), coapte la foc mic, în oală de fontă emailată, la cuptor.  

  

Supa de vită a fost alegera soțului, pentru el nu există supă mai bună decît asta. Rețeta o găsiți aici, doar că de data asta am făcut-o dintr-o bucată de carne tăiată cubulețe și nu din coadă de bou. Același mod de preparare însă. În plus, am adăugat și niște tije de țelină verde, tăiate feliuțe.  

  

Salata de legume și pui, același lucru cu salata de boeuf pe care o cunoaște toată lumea...doar că este cu carne de pui :D Simplu decorată, doar cu ardei și pătrunjel. Nouă nu ne-o place îmbrăcată în maioneză. Este maioneză suficientă în interior.  

  

Fursecurile cu lamîie sînt făcute după rețeta de pe site-ul JamilaCuisine și sînt foarte bune. Am observat în comentarii, că unora nu le-au ieșit bine. Eu am respectat rețeta și au ieșit excelent. Fragede și aromate, și s-au dus rapid. Am făcut de alt Crăciun niște fursecuri asemănătoare, tot cu aspectul ăsta crăpat, din ciocolată. La fel de bune, mai ales pentru ciocolatosi - aici rețeta. 

  

Dobosul, nu e un original...cine știe de fapt originalul original :D ? Un Doboș a la Maya, deci - am copt 13 foi cu diametru de aproximativ 18 cm. Foi clasice din ouă, făină, zahăr și vanilie ( din păstaie ) amestecată cu  lingură de Southern Comfort ( Whiskey/Lichior). Crema e un  amestec de ganache de ciocolată amăruie ( 200 g cioco cu 80% cacao și 200 g smîntînă de frișcă cu 32 % grăsime ), și cremă pasticcera după rețeta de pe site-ul Giallo Zafferano - am împărțit rețeta la 3, deci doar din două ouă,  pentru că nu aveam nevoie de așa multă cremă, tortul fiind mai mititel. A ieșit o cremă minunată din amestecul de ganache bătut și crema pasticcera. Dacă doriți detalii, nu ezitați, întrebați și vi se răspunde :) 

Am avut ceva emoții pentru foaia cu caramel/zahăr ars, dar am scos-o la capăt și pe asta. Pe margine am lipit feliuțe de migdale foarte ușor rumenite în tigaie, fără adaos de grăsime.  

Later Edit: La cerere, am scris rețeta tortului mai jos. Sub Moș Crăciun :D 

Vă las cîteva imagini. 

Ingrediente pentru 13 foi cu diametru de aproximativ 17-18 cm sau 6-7 de 26-28 cm:

•  6 ouă de mărime medie 
•  50 g zahăr pudră 
•  50 g zahăr tos 
•  100 g făină de grîu 
•  20 g unt topit și răcorit 
•  măduva unei păstăi de vanilie 
•  1 lingură Southern Comfort ( opțional ) 

Eu nu separ gălbenușurile de albușuri. Robotul le bate foarte bine împreună. Deci pun ouăle în vasul robotului și le mixez la viteză maximă ( 10 ) în timp ce adaug lingură cu lingură zahărul pudră amestecat în prealabil cu cel tos.  

Dacă vă hotărîți să separați ouăle, mixați zahărul pudră cu gălbenușurile, iar cel tos cu albușurile, apoi le împreunați, turnînd gălbenușurile peste albușuri, mixind ușor.  

Făina cernută o adaug tot lingură cu lingură în timp ce robotul mixează pe cea mai joasă treaptă, adică 1. În final adaug măduva unei păstăi de vanilie amestecată cu o lingură de Southern Comfort ( merge și Cointreau ) - asta e un fel de extract de vanilie făcut pe loc :D Dacă aveți extract de vanilie ca ăsta de exemplu, foarte bine, adăugați o lingură :) Dacă nu aveți nici una nici alta, sau nu vreți să folosiți alcool, amestecați măduva de vanilie în untul topit și răcorit. Untul topit, fie cu vanile sau fară, se adaugă în final și se mai mixează puțin.

Pe foi de hîrtie de copt am desenat cu ajutorul unei farfurii cercuri. Mărimea o alegeți voi în funcție de timp, chef…cum spuneam, eu am făcut 13 foi/blaturi subțiri mai mici, că am dorit un doboșel mai înăltuț. Dar puteți face foi mai mari de aproximativ 26-28 cm, atunci va ies 6-7. Am întins aluatul de foi cu o lingură prin mișcări circulare din interiorul spre exteriorul cercului desenat, pe hîrtia de copt. Nu intinteți pe partea desenată, ci pe cealaltă! Conturul cercului desenat se vede foarte bine și pe partea cealaltă.  

Am copt foile pe o tavă pe șina din mijloc a cuptorului, timp de 10-12 minute aproximativ, la 160 °C. Atenție, după prima foaie, următoarele se coc puțin mai repejor. Cel mai indicat ar fi să nu lăsați foile nesupravegheate în timp ce se coc. Nu le rumeniți. Să fie doar ușor aurii pe margini și foarte ușor „bronzate“ deasupra.  

Eu le-am dezlipit de pe hîrtia de copt cît au fost calde. După ce s-au răcorit le-am păstrat între fișîi de hîrtie de copt pînă a două zi.  

  

De cu seară am pregătit cremele. Pasticcera și Ganache de ciocolată.  

Pasticera, e rețeta Soniei Peronaci de pe Giallo Zafferano. Dacă aveți probleme cu traducerea, dați un semn. Eu am calculat doar a treia parte din rețetă, deci calculați ingredientele pentru 2 ouă. Vanilia - am pus o păstaie întreagă. Neapărat să acoperiți crema cu peliculă transparentă așa ca în video, atfel face pieliță. 

  

Ganache de ciocolată am făcut din 200 g ciocolată cu 80% cacao și smîntînă cu 32% grăsimi. Am încălzit smîntîna la 35-40 °C, am adăugat ciocolata tocată, am amestecat cu un tel pînă s-a topit și a devenit o cremă fluidă omogenă.  

Ambele creme le-am lăsat la rece pînă a două zi cînd le-am făcut cunoștință.  

Ganache-ul se bate cu mixerul pînă devinee o cremă pufoasă. Apoi se toarnă crema pasticcera, se mixează ușor pînă se amestecă perfect.  

Cu crema obținută am umplut tortul și l-am moscolit și pe exterior. Zic moscolit, că moscolit a fost. De aceea am lipit migdalele feliate pe margine :))) 

  

Crema e mai ușoară față de cea clasică în care vin multe ouă și unt - e foarte bună și asta, doar că ai mei…sotul urăște cremele cu unt, iar fiică-mea cele cu multe ouă. Dacă va e prea „neagra“ crema, folosiți ciocolată cu 60% cacao.  

  

A 13-a foaie am acoperit-o cu zahăr ars, apoi am tăiat-o rapid în 8 bucăți. Trebuie lucrat rapid, dar nu vă stresați că nu e chestie de 2 secunde. Aveți nevoie de un cuțit mare cu lamă unsă cu unt. Tăiați foaia în patru, apoi fiecare felie în două. Eu le-am separat rapid una de alta cu două cuțite mai mici. Să nu vă pună rapiditatea să puneți mîna pe zahărul ars, că arde! Rău! Nici cînd nu mai arde, cît e cald încă, nu atingeți suprafața de zahăr ars de pe foaie/blat, că altfel va rămîn amprenetele acolo și nu arată tocmai estetic :)) 

Cantități pentru zahărul ars nu vă pot da, că nu am cîntărit, dar am făcut destul, să fie. Am avut prea mult, dar nu am vrut să rămîn fără.  

Am pus într-un vas o ceașcă de zahăr cu 1 lingură de apa și una de zeamă de lamîie. L-am lăsat la caramelizat pînă a fost frumos auriu-roșcat. L-am turnat peste foaie imediat ce am obținut gradul de caramelizare dorit. Atenție, zahărul rămas în vas se caramelizează mai departe. Puteți turna ceva apă pentru a opri arderea. Siropul obținut îl puteți păstra la rece și folosi altădată la însiropat.  

  

 Cam asta ar fi. Dacă mai sînt întrebări, cum spuneam, nu ezitați.

Supa de pui cu perisoare de leurda

Pentru fanii leurdei, o alta varianta de supa, cu perisoare de gris. Se poate prepara si în varinata ovo-lacto vegetariana, renuntînd la supa de pui înlocuind-o cu supa de legume. Anul trecut am facut o varianta cu carne, adica perisoare de carne cu gris, în supa de leurda... anul asta am inversat putin afacerea :D Cui îi place leurda, îi plac sigur ambele variante.
Poate nu ajungeam sa testez varianta asta, daca nu-mi ramîneau resturile* unui pui mai dolofan. Nu de ala antrenat cu iesiri pe imas, ci asa mai nesportiv, hranit cu boabe de porumb si crescut mai lenes, în ogreada :D
*resturile fiind un spate de la gît la coada cu tot cu carne si pieile din dotare, vîrfuri de aripi, scheletul de la piept si picioarele cu ceva carnita pe ele. A iesit o zama pe cinste. Asa grasa ca a trebuit s-o curat de grasime.  Partile carnoase din puiul dolofan, au ajuns pe gratar, în cazul în care va intrebati ce-am facut cu ele :P 

 

Ingrediente:

• 2,5 supa de pui
• 50 g leurda, togata grob
• 2 oua marime medie
• 60 g unt, la temperatura camerei
• 170 gris
• sare, piper proaspat rîsnite
• nucsoara, proaspat razuita

Pregatim ingredientele. 

Supa era deja gata. Fiecare o face cum îi place. A mea a fost din ce vedeti aici.
Pui, morcovi, telina, radacina de patrunjel, o ceapa si sare. 

Am strecurat supa de toate cele. Din aceste "resturi" (carnea fara piele si ciolane) 

se poate croseta o salatica. Tocati legumaraia si carnita, 

amestecati-le cu o lingura de maioneza picanta,
preparata în functie de gustul vostru, sau creme fraîche cu verdeturi.
Cine e mai îndraznet, combina totul cu o remoulada de acest gen.
Se poate renunta la hamsii, dar nu trebuie :D

Leurda tocata grob, untul moale si ouale, le-am bagat in robotelul de bucatarie (blender cu cutit)

 si le-am macinat. Am adaugat grisul, sarea, piperul si nucsoara si am amestecat cu o lingura
pîna am obtinut un amestec omogen destul de maleabil. 

Perisoarele le puteti forma cu mîna sau cu doua linguri. Am ales prima varianta :D
Le dati drumul usor în supa care clocoteste slab de tot. La început, perisoarele vor cadea pe fundul oalei, unde se vor lipi putin. Pe masura ce se fierb, se ridica la suprafata. Totusi e posibil ca vreuna sa ramîna pe fundul vasului. Nu e nici o problema, se dezlipeste foarte usor cu o lingura, dar nu faceti aceasta operatie imediat ce le-ati dat drumul în supa. Fiind foarte fragede, riscati sa le rupeti. Dupa ce s-au închegat, se desprind usor.  Cam asa arata o perisoara, într-o mîna de marime normala :P Dupa fierbere se îngrasa :D Se fierb putin, pîna se desprind de pe oala, apoi se pune capacul, se inchide focul si se lasa sa traga vreo 15-20 minute.

 

Tadaaaa! Enjoy! :) 

Comentarul fiicei: " Ai facut supa cu galuste de spanac? Îmi place!" :D
Comentarul sotului: "Mmmmm, cît poate fi de buna!"
Eu n-am comentat la masa, ca o gustasem înaintea lor. Logic ca mi-a placut, nu? :D

Pastele Catolic

Cum noi avem si catolici in familie, am sarbatorit oliecuta si Pastele Catolic. Masa de Pasti, la fel ca restul meselor mele, simple, fara prea multe pregatiri, fara prea multa munca, ca asa-i traditia... mea :D Posibil ca de Pastele ortodox sa am musafiri, atunci oi face ceva mai "greu", ca asa se cere :D 

 
Meniu de Pasti

- Crème Brûlée de parmezan cu salata
- File de vita învelit în bacon cu sos de vin rosu si piper verde
- Medalioane din piept de pui în bacon, paste
- Pasca cu brînza si stafide



A doua zi de Pasti

- Salata de buf ( înaripata :D )
- Supa de rata cu taitei de casa (nu facuti de mine)
- Pulpe de rata "confvinate" cu sos de visine si cartofi piure
- Affogato al caffee si Pasca de cu o zi 'nainte :P


Decoratia de pe geam, un buchet de crengute decorat cu oua reale, dar goale, pictate de mînuta cuiva si le credeam sparte de labuta altcuiva. Cu toate ca le paleste de vreo cîteva zile într-una, n-a reusit sa sparga nici un ou, Sam. Eu însa, da! :D Mai fura fluturasii, dar eu îi pun la loc. Am avut Pasti cu nea.

Cam asta a fost masa cu pasca, oua si un platouas cu struguri, pere si piersici, care nu prea se vede :D 

Mai de aproape.

Ouale. 

 

 

Crème Brûlée de parmezan cu salata - aperitivul nostru. Reteta o am dintr-o carte de Bernadette Wörndl. Am facut-o exact ca la carte. Singura diferenata e salata. Ea a servit o salata din rucola cu vinegreta. Eu cu salata din frunze tinerele asortate, printre care si rucola, si cîteva rosioare pitice de tot, foarte aromate + o vinegreta din putin ulei de masline si un otet finut cu aciditate scazuta. Un deliciu. Va recomanda crema asta din tot sufletul! Un aperitiv superb, care se poate prepara de cu seara, pentru a doua zi!

Aici reteta pentru 4-6 portii. Au iesit 5 , în vasutele mele.



Ingrediente:

• 1 esalota mica, tocata fin
• 1 lingurita unt + de uns formele
• 200 ml vin alb sec ( eu am folosit unu de Sicilia)
• 50 g parmezan dat pe razatoare
• 250 g smîntîna de frisca
• 150 g Creme Fraîche (o smîntîna groasa acrisoara)
• 3 galbenusuri
• sare
• piper proaspat rîsnit
• 100 g rucola (sau în cazul meu frunze tinere de salata verde si rosie, valeriana si rucola + cîteva rosioare)
• vinegreta din ulei de masline si otet alb cu aciditate scazuta

Se preîncalzeste cuptorul la 150°C.
Se caleste ceapa în putin unt, timp de cîteva minute, apoi se stinge cu vin. Se lasa la fiert pîna se reduce la 1/3. Se adauga parmezanul razuit si smîntîna si se mai lasa scurt sa traga un clocot, apoi se lasa la racorit. Se freaca galbenusurile cu creme fraîche se amesteca cu cealalta compozitie racorita si se potriveste de sare si piper.
Se pregateste o tava cu apa de un deget, maxim 2 cm înaltime/ sa nu depaseasca jumatate din înaltimea vasutelor în care veti coace crema. Se ung vasele cu unt, se toarna compozitia în vasute. Le umpleti cît doriti, compozitia nu creste, ci ramîne exact la fel de înalta ca la început.
Reteta prevede 20 minute de coacere la 150°. Mie nu mi-au fost suficiente. Dupa acest timp am ridicat temperatura la 180° si am mai copt 8-10 minute, pîna suprafata cremei s-a rumenit.
Dupa racirea completa, le-am pastrat la frigider pîna a doua zi. Înainte de servire am facut salatica si am bagat vasutele 5 minute sub gratarul cuptorului.

Filetul de vita - l-am înfasurat cu bacon si l-am rumenit cîte 2-3 minute pe fiecare parte. Nu l-am sarat, ci doar l-am piperat cu piper colorat proaspat rîsnit.

Medalioanele din piept de pui - la fel, le-am înfasurat în bacon, piperat usor si rumenit scurt în ulei de masline. Coacerea am continuat-o în cuptor într-un vas de jena acoperit la 200 °C timp de 20-25 minute. Copt astfel, pieptul ramîne suculent.

Sosul de vin rosu si piper verde - l-am pregatit de cu seara. E inspirat din sosul de vin alb si piper verde, reteta aici. De data aceasta însa am folosit un vin rosu - Montepulciano d'Abruzzo si 3 linguri de cognac Hennessy. Am fiert acest amestec pîna a scazut considerabil, apoi am adaugat 3-4 lingurite de piper verde (conservat în apa cu sare) si 2-3 ligurite din lichidul din borcanel. Dupa ce a tras un clocot am dat focul la minim si cind nu mai clocotea decît foarte usor, am pus un paharel de frisca lichida si am lasat sa fiarba usor cîteva minute. Daca nu va place textura, adaugati putin amidon de porumb dizolvat într-o lingura de apa. Eu nu am pus.
Pe lînga am servit paste de casa, cum spuneam, nefacute de mine.

Medalioanele din piept de pui. 

Pasca cruda. Dupa coacere si racire am ras ciocolata în mijloc. Reteta este asta.

~*~*~*~*~*~

 

A doua zi de Pasti 

Salata de buf .. cu aripi :D

Supa de rata cu taitei de casa, la fel, nefacuti de mine :D 

Copane de rata "confvinate" - (termen inexistent, inventat de mine... maysme, stiti voi :D ). Adica o combinatie inspirata de la confit de canard... cu vin. Cum se prepara Confit-ul de Canard, puteti vedea aici.

Acum si varianta mea confvinata:

Se curata si spala copanele de rata, se sareaza pe tote partile, se pun într-un vas gros si se toarna ceva ulei de masline, nu faceti economie, dar nici nu exagerati, apoi completati cu vin alb, pîna copanele sînt aproximativ trei sferturi îmbaiate. Se adauga cîteva boabe de piper rosu (stiti voi ca nu e piper adevarat, dar asa îi spune :D ) si 3 frunze proaspete de dafin, dar si alte verdeturi daca va place. Dati vasul în cuptor la 150°C timp de vreo 2 , 5 ore... în acest timp mai întoarceti copanele de pe o parte pe cealalta. Înainte de a le scoate, se ridica temperatura la 200°C si se lasa la rumenit, atît cît va place. Carnea e moale, aromata si se desprinde de pe os, pica de-a dreptul, asa moale trebuie sa fie.
Sosul de visine, se face rapid, e delicios si potriveste la fix cu rata. Sosul copilariei mele. Mai bine spus al gradinitei mele, ca acasa, sosurile dulcege nu prea se aflau pe lista :D În Banat, e un clasic si se serveste cel mai des la fripturi de zburatoare, dar si altele.

Ingrediente:

• 350 g visine congelate (fara sîmburi)
• 1 lingura unt
• 1 lingura faina de spelta ( sau grîu)
• 1/4 supa sau apa, sau combinat
• putin zahar brun
• 1 scoarta de scortisoara

Se topeste untul, se adauga faina si se scalda putin, dar nu se rumeneste. Se adauga lichidul si scoarta de scortisoara si se amesteca. Cînd începe a clocoti usor se adauga si visinele si putin zahar/dupa gust. Se reduce focul si se lasa sa traga cîteva clocote usoare în timp ce se amesteca usor. Atentie, visinele se destrama usor, iar sosul este mai aspectuos cu ele întregi.

Desertul a fost doar un Affogato al Caffe, adica un espresso dublu cu înghetata de vanilie.
Lecker rau! Intentionam sa fac si un chec iepuras, ca tot am cumparat forma, 

dar cum aveam înca Pasca, nu am mai facut.
Îl fac de Pastele ortodox, cînd voi avea oaspeti la masa :D 

Si Mike, care se întreaba unde a ramas primavara...

Meniul de Karfreitag 2013

Meniul, ca de obicei simplu si usor de realizat si din peste de la cap la coada, asa cum se obisnuieste. Ba pardon, pîna la desert (ca asta n-are peste)... care de fapt nu ar fi trebuit sa-l servim, pentru ca dulcele nu ar avea ce cauta în meniul de Karfreitag. Dar na, noi nu sîntem catolici, iar Denise  l-a servit dupa apusul soarelui

Meniul de Karfreitag (Vinerea Mare)

- Tartine cu icre si somon afumat
- Patratele picante
- Grisine cu susan - cumparate
- Supa de peste
- Salau cu ragoût de rosii si masline
- Tiramisú de portocale

Tratine cu icre - icrele cum le fac mereu, ca aici, pe pîine alba, ornate cu somon salbatic afumat si patrunjel.
Patratele picante - foietaj uns cu sos facut din rosii depielitate + usturoi, sare, piper, ulei de masline si verdeata de care am chef pe moment. Acum busuioc. Copt la 200 °C pîna aluatul se rumeneste dupa plac.
Supa de peste - e simpla. Am fiert resturile a doi pesti - adica ce a ramas dupa filetat (somon si crap ce i-am servit nu demult. Le-am pastrat resturile in congelator) cu morcovi, patrunjel verde si radacina, rosie, ceapa, frunze proaspete de dafin, sare, piper boabe - asta a fost supa/zeama/fondul. Am strecurat, apoi am procedat ca aici (supa cu trei feluri de peste), dar fara praz si folosind în locul celor trei feluri de peste doar file de salau, care le-am lasat la fiert pe foc mic, doar 5 minute. Salaul e un peste finut, se destrama repede.
Salau cu ragout de rosii si masline - reteta urmeaza... desi numele e aproape toata reteta.
Tiramisú de portocale - reteta urmeaza.

Am aranjat putin masa, dar acum vad ca am cam încurcat ordinea tacîmurilor din viteza.
Nimic deosebit la mine, ci normal. Nu m-am spetit cu decoratul, ca nu o fac de obicei.
Minimalismul e suficient :D

Aperitivele de rontait. Patratelele picante si icrele negre, caviarul :D , 

cu somon salbatic si iarba (patrunjel). 

Supa de peste. Un deliciu, spune Dan, care a servit doua portii :D 

Salaul cu ragoût de rosii si masline - misto de tot combinatia, 

desi aveam retineri în timp ce pregateam.  

Ma gîndeam ca ragoût-ul sa nu fie prea aromat, picant pentru salau. 

Dar a mers de minune!

Desertul... data viitoare tre' sa fac un valau :D