Gnocchi Eraldo

Cam "rusticala" imaginea, dar cum nu tind dupa perfectiune postez reteta. Ar fi pacat s-o tin ascunsa doar pentru ca am dat cu sos pe lînga :D Am facut sase portii contra timp, de aceea am cam moscolit formele. Ba chiar as spune ca am pozat cel mai mînjit vas, ce-i drept fara intentie. Asa s-a nimerit.
Sub sosul delicat de rosii cu smîntîna stau ascunsi niste gnocchi timizi însotiti de cîteva franjuri de prosciutto cotto si cîteva boabe de mazare proaspata/congelata. Cea din borcan nu potriveste aici sub nici o forma. Parerea mea.
Acest fel de mîncare este apreciat în mod special de copii. Daca nu aveti timp sau chef de facut gnocchi si nici nu gasiti buni de cumparat, îi puteti înlocui cu paste pe care le fierbeti doar 2-3 minute înainte de a le amesteca cu sos. Gnocchi sau pastele proaspete, facute în casa, nu necesita fierbere în prealabil. O reteta care în lipsa de timp se poate prepara destul de rapid si fara prea multa munca.  

Eraldo este cel de la care am primit reteta, în urma cu vreo 22 de ani, asa ca am numit-o dupa el. Daca e a lui sau de unde o are el... nu stiu :)

Ingrediente:

• gnocchi cu cartofi ( facuti în casa sau cumparati )
• 500 ml pasta de tomate la cutie, borcan sau sticla
• 250 ml smîntîna de frisca
• 1 ceasca de mazare proaspata sau congelata (dezghetata )
• 200 g prosciutto cotto, taiata franjuri
• 1 ceapa/esalota mica, tocata fin
• frunze de busuioc, tocate grob
• sare de mare, piper din rîsnita
• ulei de masline
• brînza pentru gratinat - mozzarella, emmentaler sau chiar amestecate

Se înmoaie scurt ceapa în ulei, se adauga sunca franjurata si se amesteca 2-3 minute pe foc lejer. Se adauga pasta de tomate si busuiocul, dupa care se mai lasa cîteva minute la fiert pe foc domol. Se opreste focul, iar cînd sosul s-a oprit din clocotit se adauga smîntîna la temperatura camerei si se amesteca - astfel sosul nu se îmbrînzeste. Se adauga si mazarea. Sosul nu mai necesita fierbere dupa acesti pasi (smîntîna si mazarea), deoarece o va face în cuptor. Condimentarea o puteti face la sfîrsit sau pe parcursul prepararii sosului.

Daca folositi gnocchi sau paste proaspat facute în casa, acestea nu trebuie fierte în prealabil. Daca va hoatarîti pentru gnocchi sau paste ( uscate ) din comert, le puteti fierbe 2-3 minute, nu mai mult, altfel se înmoaie prea tare de la sos. Asezati pastele sau gnocchi în forma/sau forme individuale, turnati sosul deasupra, scuturati putin vasul/vasele, apoi presarati brînza razuita sau taiata bucatele deasupra. Dati forma în cuptorul încins la 200°C si lasati aproximativ 20-25 minute sau cît de rumenita va place brînza.

Notite:

- unii amesteca gnocchi/pastele cu sos, apoi le toarna în forma s.a.m.d., eu însa nu o fac. Textura finala per total, este diferita sau cel putin asa o percep eu acest la fel de mîncare. Amestecate înainte cu sos, apoi turnate în forme, pastele prind cumva tot sosul si sînt împreunate, lipite una de cealalta. Turnat deasupra, pastele sau gnocchi ramîn mai separate si se pot plimba cu furculita prin sosul delicat care se formeaza pe marginea vasului... chestie de gust. 

 

Va las un buchet de trandafiri si va doresc un weekend minunat! 

Vinete cu Feta

Vinetele albe si cele violete sînt cele mai bune vinete, parerea mea bineînteles. Sînt fragede, aromate, nu prea au seminte si sînt dulci. Ambele variante - feliate gros si rumenite pe gratar, apoi stropite cu putin ulei de masline si presarate cu sare de mare - un deliciu! Puteti sa le preparati cum va place.
Varianta mea de azi - cum spuneam, feliate gros, rumenite pe gratar la foc iute, cu brînza, ierburi, ulei de masline... la cuptor. Ador acest fel. Fiicei mele nu-i place cum arata (?... copiii sînt ciudati :P ), dar a spus ca totusi manînca, cu ochii închisi, pentru ca e delicioasa combinatia :D 

Ingrediente: 

• 1 vînata violeta ( Violetta di Firenze)
• 1 vînata alba
• 200 g Feta
• 9-10 rosioare cherry
• cimbrisor sau alta verdeata care va place
• ulei de masline
• sare de mare
• piper

Se taie vinetele felii groase, se rumenesc pe un gratar/placa încins/a, dupa care se aseaza într-un vas termorezistent. Printre feliile de vinete se aseaza jumatati de rosioare,

verdeata si brînza feta, 

ulei de masline, sare, piper si la cuptor cu toata traeaba asta minunata! 

10-15 minute sub gratarul cuptorului la 250°°C ajunge. Pofta buna! 

O zi buna sa aveti!

Gulyas my way

N-o mai fi vremea mîncărurilor de acest gen (deși prin unele locuri încă ninge), dar frigul va veni din nou și atunci poate veți căuta după inspirație. Variante se găsesc destule, cam toate-s aceeași mîncare și totuși diferă de la bucătărie la bucătărie, așa că azi vă prezint varianta mea. Țin să menționez că ingredientele a caror cantități sînt date în grame, kilograme, litri, mililitri...etc, sînt măsurate și cîntărite după spălare, curățare, despachetare - așa cum le dau mereu. Deci masă netă, în nici un caz brută, că nu știu eu cum curăță fiecare ceapa, ardeii sau cartofii :P 

 

 

Ingrediente:

• 600 g carne de vită
• 300 g ardei gras roșu, tăiat cubulețe
• 300 g ceapă roșie, tocată
• 300 ml vin roșu, fierbinte
• 1 ardei iute roșu, tocat mărunt
• 3 linguri bulion gros de roșii
• 3 foi de dafin proaspete sau 1-2 uscate
• boabe de piper
• chimion
• 2 linguri boia de ardei/ sau după gust
• sare
• ulei de floarea soarelui

• 1 cățel de usturoi dat pe răzătoare (opțional)

Carnea - alegeți una calitativ bună și o tăiați în bucăți/cubulețe nu chiar foarte mărunte. După fierbere îndelungată pe foc domol, volumul cărnii scade puțin și veți avea bucăți prea mici. Nu că nu ar fi bune și așa, dar și aspectul contează puțin, și nici nu veți risca să vi se transforme gulyașul în sos de carne piure - în cazul în care uitați de oală, telefonînd  sau stînd în pragul ușii la discuții cu vecinii :D

Am avut doua fleici frumoase pe care le-am tăiat în bucăți neregulate, deci nu cubulețe. 

Ingrediente - eu folosesc mereu frunze proaspete de dafin. Dacă folosiți uscate adăugați mai puține, dafinul uscat avînd o aromă mai intensivă decît cel proaspăt. Piperul și chimionul pot fi și macinate. Eu însă le prefer întregi. Sare am pus de Himalaya, dar puteți adăuga de care doriți. La fel cum puteți adăuga și alte condimente sau verdețuri. Mie însă la gulyaș nu-mi plac multe condimente, fiindcă mi se pare ca-l "amețește"... îi fură din ideea principală. La gulyaș, consider că trebuie să simt gust de carne bună, aromă intensivă de ardei/boia, papilele ușor încălzite un iute plăcut (de la ardeii tricolori :P ) . Vinul, dafinul și piperul sînt arome care completează sosul, îl împlinește - pasta de roșii pentru puțină aciditate...și cam atît. Despre usturoi vă spun mai încolo :D

Ardeii tricolori - am folosit doar roșu.

Boiaua - folosiți de care doriți, de care vă place. 

Cui îi place foarte iute, n-are decît. Am folosit dulce.

Vinul - nu am avut unul unguresc, dar  jur ca și Montepulciano d'Abruzzo și-a făcut datoria. 

 

Sotăm ceapa și ardeiul gras în ceva ulei. 

Treaba cu uleiul/grăsimea la gulyaș. În mod normal se folosește mult/ă. 

Asta rămîne la aprecierea degustătorilor, părerea mea. Eu pun puțin ulei de floarea soarelui.

 

 

Cînd ceapa devine ușor transparentă adăugăm carnea. Amestecăm pîna bucățile își schimbă culoarea, dar nu rumenim carnea. Nu închidem porii cărnii, ci lucrăm mai departe pe foc moderat. Nu adăugăm înca nici un condiment, nici sare. 

 

 

Cînd bucățile de carne și-au schimbat culoarea pe toate parțile adăugăm boiaua.

Amestecăm mai departe cîteva minute pînă boiaua a pătruns bine carnea. 

Continuăm cu vinul fierbinte. Nu turnați vin rece sau chiar din frigider.
Șocul termic  întărește carnea. Textura finală a cărnii nu va mai fi aceea "de ți se topește în gură" :D 

În timp ce vinul fierbe în clocot ușor și alcoolul începe a se evapora ne ocupăm de condimentare. 

Adăugăm foile de dafin, piperul, sarea si chimionul. 

Fierbem mîncărica acoperită cu capac pe foc mic, amestecînd cînd și cînd. Pe masură ce vinul se evaporă, sosul se leagă puțin și scade - pentru completare adaugam apă fierbinte, atît cît să acopere bucațile de carne, apoi lăsăm să fiarbă, cum spuneam - pe foc domol, pînă carnea se înmoaie, iar ceapa și ardeiul se topesc. Cît durează? Depinde ce carne folosiți, din care parte a vitei, dacă e maturată, odihnită, atîrnată...etc. În orice caz, cum o fi, în final trebuie fiartă pînă se înmoaie. În momentul în care consider că e destul de moale, adaug bulionul de roșii ( se poate folosi un concentrat, dar atunci o lingură buna ajunge ) și dau focul tare. În cîteva minute sosul va capata o textură legată. Aveți grijă că stropește :D 

 

Ultimul minut pe foc, adaug un cațel de usturoi dat pe razatoarea fină, amestec, pun capacul și opresc focul. Pînă se potolește din clocotit, mai amestec odată-de două ori, și cu asta vraja e cam gata... cînd veți ridica capacul, gîndul o sa va ducă direct la mămaligă. Așa am servit noi gulyașul. La fel de bine merge și cu cartofi fierți pe abur, cartofi copți în coajă, chiar și cu orez aburit și bineînțeles cu renumitele galuște de făină! 
Pentru papila mea, de fapt a noastră, usturoiul adăugat în final îi dă un "kick" acestei mîncări. Dacă nu vă place, sariți peste. Eventual puteți adăuga ceva patrunjel tocat fin în final.

Nu-mi ramîne decît să vă urez pofta bună! 

 

 

Mozzarella cu salsa de rosii

Ingrediente:

• 125 g mozzarella
• 2 roșii ferme
• 1 ceapă mică roșie
• 2-3 frunze de busuioc
• 1 lingură suc de lămîie
• 1 lingură ulei de măsline
• 1/2 ardei iute
• sare, piper

Mod de preparare:

Roșiile se spală, curață și li se îndepărtează semințele. Roșiile, ceapa și ardeiul iute se toacă cubulețe fine. Se pigulesc frunzele de  busuioc de pe tije și se taie fidelute. Se amestecă cu suc de lămîie și ulei de măsline. Se condimentează după gust cu sare și piper. 

Mozzarella se taie în cruce, se apasă puțin, se asează pe o farfurie, iar deasupra se aranjează  salsa de roșii. Se stropește cu ulei de măsline și se ornează cu busuioc. 

 

 

 

 

 

Legume în suc propriu la borcan

... sau cum prindem soarele de vara în borcan, si ne aromam ciorbele de iarna :D

O metoda buna de conservare a legumelor pentru ciorbe, care mie personal mi se pare geniala. Doar legume tocate cu sare, sterilizate/conservate prin coacere direct în borcan. Puteti combina toate legumele care va plac. Pentru a obtine (si) acel suc propriu, conditia este sa integrati în acest amestec si rosii bine coapte dar ferme. Vorbesc de rosii bune, copate de soare, nu cele tari de "plastic". Bineînteles ca pentru a obtine un rezultat cît mai gustos, legumele ideale sînt cele coapte de soare. Chiar daca acum e prea tîrziu pentru aceasta reteta, poate va inspira pentru la anul care vine.

Eu am avut legume fantastice. Legume coapte în cîmp. Ardei grasi si buni, rosii zemoase si dulci, morcovi, radacina de patrunjel si frunze, telina - atît radacina cît si frunze, frunze de leustean... si cam atît :)
Toate aceste legume le-am tocat grob, rosiile chiar foarte grob. Noi nu apreciem în mod deosebit legumele tocate foarte fin la ciorbe. Deh, gusturi si gusturi. Bine ca ne-am nimerit noi trei la fel :P

Pe masura ce tocam aceste legume si frunze, le transferam de pe tocator într-un vas mare, în care le-am amestecat cu sare neiodata. Nu sarati la inconstienta, nu e nevoie ca la metoda de conservare a legumelor crude cu sare (si conservant sau aspirina), care sînt ocna pentru papila mea. Astea le sarati bine, dar asa cît sa va placa, nu sa vi se usuce papilele pe limba. Veti observa ca amestecul, de la sare si rosii, va lasa un suc atît de parfumat si ametitor de gustos încît sigur o sa va treaca prin cap sa-l savurati pe tot, dar nu e indicat. Aveti nevoie de el. Sa gustati însa e voie :)

Deci, aceste legume si frunze amestecate le-am pus în borcane curate. Am umplut borcanele aproximativ pe trei sferturi, poate chiar putin mai mult, dar asa riscati sa va curga zeama din borcan. Pentru a nu murdari cuptorul, plasati borcanele pe o tava. Sucul ramas în vas l-am împartit ochiometric peste legume. Cu o lingura sau un polonic, portionarea merge foarte usor. Legumele nu trebuie sa fie acoperite de suc, atîta nu lasa ele în stare cruda, ci doar asa de doua degete în borcan. Probabil cîte 2-3 linguri de zeama pro borcan. Am închis bine borcanele si le-am pus în cuptorul rece fixat pe 160-170°C. În momentul în care a început sa sfîrîie continutul, am lasat înca/maxim 15 minute cuptorul pornit, apoi l-am oprit. Am lasat borcanele acolo pîna a doua zi. Am vazut ca multi practica metoda sterilizarii/coacerii borcanelor în cuptor,  într-o tava cu putina apa. Borcanele mele au stat pe piatra de granit. Eu mereu le sterilizez/coc seci. La fel procedez si cu zacusca. Doar compoturile le sterilizez/conservez sub apa, dar pe ochi, nu în cuptor. Stiti cum e vorba "Cîte bordeie, atîtea obiceie!" :D

Dupa coacere, zeama e clara, deci nu va faceti griji ca va colora ciorba/supa de legume în vreun fel. Cînd veti desface un borcan, va jur ca primul gînd care va vine e sa mîncati continutul pe loc, asa gol. Un parfum si o aroma concentrata... de nu mai aveti nevoie de nici o vegeta sau bors magic :P

Eu am pus în borcane de 400 ml. Un borcan ajunge pentru a aroma o ciorba. Daca faceti o oala babana, merg doua borcane. Bineînteles ca în ciorba pe care o faceti (de care o fi - de carne, fasole, cartofi, pui, porc... etc, etc) mai puteti adauga (si) alte legume, atunci cînd o preparati. Cele din borcan le adaugati în ultimele 15-20 de minute de fiert, dar se poate chiar si mai repede, pentru ca legumele nu sînt moi de tot.

Si ciorba mea, et voilà! (Ciorba de iarna cu legume de vara :P )
Legumele s-au cam scufundat su boabele de fasole, dar cîteva bucatele sigur le recunoasteti :D

Salată de roșii verzi rumenite pe grătar

O salată de roșii mai necoapte, dar nu chiar gogonele verzi. Chiar dacă sînt mai verzui, tot roșii sînt, nu? :D Cu această rețetă particip la provocarea Dulce Românie, care este gazduită luna aceasta de Diana, unde roșia este regină. Din nou codașă, din lipsă de timp postez aproape la sfîrșitul lunii.

Chiar așa presată de timp, știam că trebuie să particip, și ma tot gîndeam ce să fac și ce să fac? Mi-au trecut prin cap o mie și una variante - de la supe... la tot felul de roșii umplute atît coapte cît și crude cu tot felul de umpluturi, salate, combinate cu tot felul de brînzeturi și alte cele, dar din astea v-am tot arătat pe blog. Așa că nu-mi mai rămăsese decît să le prezint într-o variantă mai altfel, dar vă jur că e un deliciu pur!

Ador roșiile cu patimă. Nu îmi lipsesc din casă nici în sezonul friguros. Chiar dacă nu-s la fel de gustoase ca cele coapte de soare din grădina mea, le cumpăr, deoarece nu pot să-mi închipui să nu le am în casă. Roșii, mozzarella și busuioc - fară ele viața n-ar mai fi tricoloră :D
Prin simplitatea care o prefer, mi-e greu s-o fac regină în sensul adevarat al cuvîntului... pentru că roșia este regina mea de zi cu zi. O cosum ca atare sau doar stropită cu puțin ulei de măsline și sare, o ador coaptă cu puțin pecorino romano deasupra, sau pur și simplu pe o felie de pîine cu unt si sare, o iubesc în orice salată, fie verde, galbenă, roșie, liliachie, portocalie, mică, mare, rotundă, ovală...  Ador sosul de roșii proaspete, iar bulionul de roșii nici nu mai ajunge în mîncare că-l beau direct din sticlă. O supă de roșii nu refuz niciodată, aș putea să mă sclad în ea, cît o ador, iar o salată Caprese e cea mai bună și rapidă cină de vară! Deci după cum vedeți, roșia ocupă tronul în bucătaria mea! :D

...și nu în ultimul rînd, ce e mai frumos decît să prepari o rețetă cu ingrediente din producție proprie? Satisfacție 100%! 

 

Starletele din grădina mea:

Rosiile gălbioare

 

Buchețel de busuioc

 

Pătrunjelul răzlet 

Usturoiul tinerel - are cățelandrii mititei încă :D

 

Roșioarele decorative, nu puteam să le las neprezentate :P 

Ingrediente:

• roșii încă necoapte/portocaliu-verzui
• busuioc sau/și pătrunjel, tocat fin
• usturoi, tocat fin
• piper negru, proaspăt rîșnit
• sare de Himalaya, proaspăt rîșnită
• 1 linguriță ulei de floarea soarelui
• 2 lingurițe ulei de măsline
• 1/4 linguriță zahăr brun
• 1 linguriță Worcestershire sau  soy sauce

Se spală roșiile. Una-două roșii ( nu mai multe - doar cît să primească salata un "grill touch" :D )
se curață cu peeler-ul (cu dinți), se feliază grob și se amestecă cu Worcestershire sauce/
sau sos de soia, o parte din usturoi, zahărul brun, sare si piper după gust.
Feliile se rumenesc pe ambele parți pe un grătar încins bine. Apoi se toacă mai grob.
Restul roșiilor se pun întregi pe grătar și se rumenesc pe toate parțile pînă se înmoaie puțin.
Se scot într-un vas, se acoperă și se lasă la racorit după care se curață de pieliță și se toacă mărunt.

Se amesteca roșiile, se daugă restul de usturoi, verdeață și uleiul de măsline, și se amestecă bine.
Se condimentează cu sare și piper după gust și se servește cu mare poftă pe pîine proaspată.
Merge foarte bine ca garnitură pe lîngă un piept de pui grilat sau chiar și un steak de vită,
cotlet de porc... nu știu dacă mi-ar place cu pește, dar asta nu înseamnă că n-ar potrivi :D 

Am servit-o cu turtițe proaspete, făcute din aluat de pîine, la tigaie. Un deliciu! 

"Wrapizza"

O idee geniala, nu  a mea, dar nici nu stiu exact de unde mi-a ramas în gînd. Rasfoind din mers, cel mai probabil de pe telefon, pe blogurile voastre, undeva am citit ceva despre wrap-urile astea... dar nu stiu la cine. Kadia îmi tot vine în gînd. Kadia draga, daca te recunosti printre ingrediente, da-mi de  stire :D
Pentru ca sîntem total încîntati de acest snack, vreau sa-i multumesc persoanei care a scris sau posatat ceva despre wraps preparate în pizza style, chiar daca nu-mi amintesc despre cine e vorba. Si pentru cei care nu au descoperit înca asa deliciu care se prepara ultra rapid, vi-l recomand grav de tot, mai ales acum cînd e asa cald... chiar daca are nevoie de cîteva minute la cuptor :D
Va scriu ce am pus eu pe wrap-ul meu. Fiecare pune ce-i place sau ce are prin frigider. Jos va mai scriu alte idei pentru a acoperi acest wrap. 

 

Asa arata, si va promit ca taaare bun! 

Am mai prins chiar si ultima raza de soare de azi :D 

Ingrediente:

• wrap/s (Tortilla-Wraps)
• rosii, feliate
• cascaval sau alta brînza
• prosciutto cotto
• busuioc proaspat, tocat grob
• piper si sare din rîsnita
• usturoi deshidratat, din rîsnita
• putin ulei de masline
• creme fraîche (optional)
• pecorino romano (optional)

Se preîncalzeste cuptorul la 200°C. Între timp se acopera wrap-urile.
Eu am pus felii de rosii pe care le-am piperat si sarat putin. 

Înainte de a pune restul ingredientelor am rîsnit si putin usturoi deshidratat peste rosii.

Deasupra am pus prosciuto cotto feliat fin de tot, am rupt o felie de cascaval (Gouda),
am presarat busuioc tocat grob, am împartit o lingura de creme fraîche... asa de pofta :P
si am stropit cu putin ulei de masline. 

Înainte sa bag la cuptor, mi-am dat seama ca putin pecorino razuit deasupra n-are cum sa strice.
Zis si facut :D 

În 10 minute cina  e gata. Pofta buna. 

Notite:

- se poate acoperi ca o Tarte Flambée-Alsace cu creme fraîche, ceapa si costita
- cu orice fel de sunca sau salam feliat fin
- cu rosii sau sos de rosii, ton si ceapa feliata
- gen pizza pane, doar cu sos de rosii si felii de mozzarella
- sau vegetarian cu diferite legume - bucatele de rosii, ardei tricolori, masline, usturoi, verdeturi, cascaval
- le puteti condimenta picant, sau folositi cascaval afumat, etc, etc

Astea-s doar cîteva idei cu chestii simple ce se cam gasesc prin frigidere mai tot timpul.