Anul acesta am fost a 2-a oara în Italia, sa ne scaldam ciolanele în Adria. Am avut o vreme superba, iar italienii, ca de obicei, simpatici si primitori! Abia am venit de doua saptamîni si ceva si ne gîndim la urmatorul concediu. De viitoare o sa planificam mai bine si mai din timp. Acum a fost o hotarîre rapida si totusi a fost foarte frumos!
În drum spre Italia, fiind asa plictisitor pe autostrada, înainte de Verona, ne-am hotarît sa coborîm pe strada nationala, pentru a ne ]inc]inta pupilele cu peisajele pitoresti. Raaau am facut! Am mers destui kilometri pe strazi nasoale-nasoale... dar peisajele au fost frumoase :D
Ajunsi în hotel, am azvîrlit genti, bagaje si am fugit sa mîncam ceva, dupa care ne-am tolanit vreo 2 ore ca eram cam zapaciti de la atîtea zguduituri pe drum.
De prin camera.
Vedere de pe balcon.
Dupa 2 ore de odihna + ceva somnic ne-am înmuiat în valuri.
O apa calda, o briza puternica, ador valurile, ador aerul cald.
Deja uitasem de toate gropile si eram fericiti!
Am reusit si eu sa ma catar pe bucatile alea de piatra. Periculos!
Mi-era frica ca se duc... pe rîpa. :D
Localnici la pescuitul de dupa amiaza :D
Mijlocul de transport, la locul de parcare! :D
Alti pescari.
Valurile se spargeau de pietre!
De prin "centrul" Lido-ului :D
Prin zona Pool-ului.
Sezloangele se puteau pune si pe marginea poolului, dar erau si pe terasa de deasupra baii turcesti, pe care eu nu le am în poza. Nu stiu de ce. Trebuie sa mai caut.
Din nou pe plaja.
Baietii cu posetele
Prada, Gucci and Co.
Fiica-mea a adunat scoici de toate felurile, toate marimile si culorile. Acum zac toate într-un vas mare de ceramica, de prin gradina. Le-a lasat acolo sa le curete ploaia.
Într-o zi a gasit-o si pe asta, care era cumva mai deosebita. Era un fel de una-într-alta, iar într-un orificiu liber se înghesuia de zori un rac mic de aproximativ 15 milimetri!
Dupa cîteva încercari esuate de a scoate bietul rac din scoica, cu un bat de înghetata, i-am zis fetii sa arunce scoica 'napoi în mare. Nu a vrut si pace! Sotul i-a spus s-o lase pe sezlong, ca iese el cîndva, cînd nu se mai simte în primejdie. Dupa un alt ceas de scaldat, racul tot acolo era. Cîndva i-am sugerat sa ia scoica si s-o lase în apa mica, ca poate iese dracusoru... bineînteles ca nu a vrut nicicum!!! Enervata de caracterul puternic si încapatînat de care dadea dovada racul, fiica-mea a vrut sa-i arate ca-i mai tare si l-a adus iar la mal, doar ca de data asta l-a pus pe sezlongul meu, sa am grija de el.
Îi urmaream pe ai mei cum se joaca, cum sar în sus sa-i duca valurile, cînd deodata: "auuuuuuuuuuuuuuuu!!!" Dar numai în gînd! Am suferit o implozie tzipacioasa! În urmatoarea secunda m-am uitat în scoica, iar în urmatoarea stiam de unde implozia!
Nici nu va spun de unde "m-a gustat"!!! Nu chiar de acolo, dar pe aproape!!!!
Bineînteles ca dupa ce s-au împrastiat de rîs ai mei, au luat eroul principal,
si l-au dus la scaldat în mare!
Raufacatorul!! :D
Era atît de fraged, aproape transparent.
Cum spuneam, abia masura vreo 15 milimetri :)
Nu prea a vrut sa stea la fotografiat, se tot ascundea sub scoica.
Eu din umbra, în briza marii :P
