Dulceata de nuci verzi

Cu un an în urma nici nu stiam ca din nuci se poate face dulceata. Detest mirosul nucilor verzi. Dar auzind doar "mmmmm, ce deliciu!" , m-am încumetat si eu la o portie mica, de proba. În timp ce curatam nucile, îmi doream ca dulceata sa fie rea! Pentru cei neînarmati cu rabdare, o treaba migaloasa operatiunea asta :D

Înainte de a începe m-am documentat în mai multe locuri. Am ametit citind pareri, impresii si sfaturi.În final m-am decis sa aleg cele mai bune idei din punctul meu de vedere, pentru a o personaliza.

       Cantitatile folosite de mine:

• 1,3 kg nuci verzi / 100 bucati / dupa curatare 500 g
• 800 g zahar
• 500 ml apa
• 2,5 lamîi
• 1 pastaie de vanilie

Pentru curatat aveti nevoie de un cutit bine ascutit cu lama scurta.

Le-am curatat de coaja sub jet de apa. Secretul pentru a ramîne cu mînutele curate!

Daca nu aveti aceasta posibilitate (asta în cazul în care curatati nucile direct sub nuc, folositi neaparat manusi de unica folosinta, din latex),  daca posibil chiar 2 perechi. Asta daca nu doriti mîni colorate.

Le curatam frumos si avem grija sa nu deformam nuca. Sub coaja verde care e destul de groasa,  nuca este deja formata, chiar se simte forma/marginile mai pronuntate ale nucii care sînt ceva mai tari. Din pacate, eu nu dispun de aceasta rabdare, dar totusi mi-am dat silinta... cît de cît. Daca nu dispuneti de rabdarea necesara si le curatati mai grob, nu influenteaza cu nimic gustul dulcetei, eventual aspectul.

Aici se vede cam ce grosime are coaja nucii.
Tot ce este verde trebuie îndepartat.

Pe masura ce curatam, puneam fiecare nuca în castronul cu apa rece, care în primele 3-4 ore am schimbat-o de 3 ori. În a patra tura de apa rece au ramas peste noapte
împreuna cu cîteva felii de lamîie. Am pus o farfurie peste nuci,
pentru a le tine pe toate sub apa. În total au stat 24 de ore în apa rece.



A doua zi aratau la fel de bine ca seara,
aveau aceeasi culoare proaspata.



Le-am oparit de trei ori cîte 3 minute,
de fiecare data schimbînd apa.



Apoi le-am lasat pe un servet la scurs.



Între timp, am facut siropul.
Am pus zaharul împreuna cu apa si o pastaie de vanilie la fiert.
Pregatisem si sucul de la 3 jumatati de lamîie(erau foarte micute) ,
pe care l-am adaugat pe la jumatatea timpului de fiert!



Dupa ce zaharul este dizolvat,
iar siropul începe a se lega putin, adaugam nucile.





Le-am lasat aproximativ 15 minute pe foc mic,
(pe treapta 2-3, din 9 posibile) dupa care am dat mai tare (treapta 5).
Nu uitati sa adaugati sucul de lamîie.



Din cînd în cînd, apasam cu o lingura pe cîte o nuca, sa vad daca se înmoaie.
Daca se simt (prin apasare) moi si îmbibate cu sirop,
ridicam temperatura si le mai lasam sa traga un clocot puternic.
(Aici atentie! Siropul avînd asa mult zahar, se caramelizeaza rapid la foc mai iute,
de aceea nu asteptati sa se îngroase considerabil,
ci ajunge daca începe a vi se lipi lingura cu care tot ati învîrtit,
de farfurie. Chiar daca vi se pare fluid, dupa ce se raceste se va îngrosa suficient) .
Puteti testa turnînd cîte o picatura de sirop pe o farfurie. Daca nu se întinde e gata.



Asa arata în oala. Nu a trebuit spumuita deloc!



Sub razele de soare..



...care au disparut într-o secunda :D



Am turnat dulceata înca fierbinte în borcanase
si le-am întrors cu fundu în sus pentru cîteva minute.
Daca doriti sa le pastrati, asa se conserveaza bine facînd vid.

Dupa ce s-a racorit, spre seara, am si deschis primul borcanas...
care nu a avut viata lunga. Trei curiosi au tot gustat cîte o nuca,
pîna s-a vazut fundul borcanului.





Sectiune :P

Daca nu o faceam, nu mi-as fi dat niciodata seama ce gust ar avea sau ce textura au nucile... sau cum se simte cînd musti dintr-o nuca... cum se scurge siropul din interior... mmmmmmm!
A fost o experienta interesanta si placuta. Dupa munca depusa, aceasta dulceata ar trebui sa fie foarte scumpa!

Pentru cei carora le este "cumva" cum mi-a fost mie, ca dulceata va fi amara,va linistesc!
Nu este deloc!

Multumesc Bogdanei, care m-a ajutat cel mai mult!
Fara ea, nici macar nu as fi încercat!