Dulceata de trandafiri

Înainte de toate va avertizez, ca o sa va ametesc cu text si imagini. Probabil ca ma voi "împletuci" pe undeva, asa ca, daca exista neîntelegeri, va rog sa ma atentionati. Multumesc.

Rosa damascena sau Trandafirul de Damasc, are petalele ideale pentru o dulceata deosebit de aromata si parfumata. Se foloseste cu succes atît în bucatarie cît si în industria cosmetica, farmaceutica... pîna la prepararea leacurilor babesti. Informatii gasiti suficiente cu Google.  Am vazut ca exista o varianta alba cît si una rozalie a acestor trandafiri. Stie cineva pe unde as putea gasi si eu? Tufa care o am acum, am cumparat-o ca bat, din greseala, în urma cu  10-11 ani. Mi s-a vîndut drept trandafir nobil de nu stiu care. În orice caz, ma bucur ca a fost asa. Acel bat s-a transformat dupa 3 ani într-o tufa nu foarte mare, dar înaltuta si plina de flori. Într-o zi, cînd eu nu eram acasa, "lupul cel rau" a avut mîcarime în degete si i-a venit a redecora gradina. Fara sa stea pe gînduri a mutat si tufa parfumata, distrugind-o.  Pur si simplu a murit. Mi-a parut tare rau dupa ea, iar taietorului si mai mult, vazîndu-mi tristetea tatuata adînc în retina. Dupa doi ani, spre bucuria lupului si a scufitei =)) , au început sa iasa lastari noi din acel loc. Asa s-a format noua tufa, dar cu mare greu. Am avut ani reci si ploiosi, nu tocmai ideali pentru cresterea trandafirilor. Ma rog (...) anul asta e plina de boboci, si daca tot au înflorit asa multi deodata, am cules cîtiva pentru o dulceata.

Am citit cîte ceva despre aceasta dulceata pe internet. Variante peste variante. Daca va hotarîti sa faceti o dulceata de trandafiri, sigur veti face la fel ca mine, veti citi, va veti documenta macar putin. Dupa tipsurile întîlnite, va scriu si parerea mea pe lînga. Poate e de folos cuiva.

- Nu vad rostul aromatizarii - multi adauga, scortisoara, vanilie sau cuisoare. Acest trandafir este extrem de parfumat si aromat. Eu nu i-as "strica" aroma condimentînd cu alte arome.Daca e dulceata de trandafiri, pai de trandafiri sa fie!
- Tineti cont ca o dulceata nu trebuie sa fie groasa, ci siropoasa.
- Multi o fierb prea mult, devenind usor maronie, adica caramelizata. Petalele sînt prea sensibile pentru a suporta caramelizarea. Multi o fierb prea mult din cauza fricii de a nu se strica - nu va faceti griji, la cantitatea asta de zahar nu are cum, mai ales daca borcanele sînt sterilizate! Din nou parerea mea.
- Nu as folosi sare de lamîie. Mai jos va spun si de ce.
- Dulceata nu scrîsneste/scîrtîie între dinti! Am întîlnit cazuri în care autrorii ( bloguri, siteuri) scriu ca asta e normal. Nu, nu este! Dupa umila mea parere nu vad de ce ar scrîsni?.. Deci dulceata mea nu scrîsneste între dinti.
- Nu as aduna trandafiri de pe o zi pe alta, - totusi daca e nevoie i-as pastra o zi în frigider.
- În nici un caz nu i-as pastra sub forma de petale frecate cu zeama de lamîie, ci întregi, cu codita.
- Nici congelatorul nu ar fi o varianta pentru pastrarea petalelor, în cazul meu. Am congelat cîteva petale. Parfumul se pierde, aroma petalelor crude devine herba.
- Pentru o reusita sigura a texturii, testati mereu, adaugînd cîte o picatura din sirop ( atît în prima faza, cît si în a doua/dupa adaugarea petalelor) pe o farfurioara rece si uscata!

Cum se face mai exact?

Deci - cînd fierbe siropul în prima faza, cînd în vas se afla doar apa cu zaharul, dupa cel tîrziu 10 -15 minute de fiert "înmuiati" o lingura în sirop, lasati sa picure în oala, iar cînd credeti ca se scurge si ultima picatura de sirop, duceti lingura deasupra unei farfurioare reci. Daca ramîne o perla dolofana, rotunda fara sa se împrastie, siropul e legat! În functie de cantitatile ingredientelor folosite poate dura mai mult sau mai putin - testati des siropul.

Urmeaza faza a doua  - dupa ce adaugati petalele frecate cu zahar si zeama de lamîie (vezi reteta) , siropul se va subtia din nou, dar nu mult. Sucul lasat de trandafiri si zeama de lamîie îl subtiaza putin, dar dupa maxim 10 minute ajunge din nou la consistenta dorita - atentie!, eu vorbesc referitor la cantitatile folosite în reteta mea. Pentru siguranta se repeta testarea siropului urmînd exact aceeasi pasi, adica lasînd sa cada ultima picatura de sirop de pe lingura, pe o farfurioara rece si uscata!  Si asta de mai multe ori daca e nevoie, pîna cînd ULTIMA picatura sta ca o perla pe farfurioara. 

De ce spun mereu ultima picatura? Deoarece daca veti lasa sa picure cînd înca se prelinge mult sirop de pe lingura, acesta este înca fierbinte, asta însemnînd si foarte fluid, iar asta va face sa credeti ca siropul înca nu e stabil destul si-l veti fierbe în nestire. Asta duce la caramelizare, ceea ce înseamna aroma ba, parfum nu, dulceata prea tare/densa... etc.
La ultima picatura însa, cantitatea de sirop care se prelinge este infima, lingura deja e mai racorita, iar picatura asta din urma indica cam cum va sta dulceata dupa racire. Deci cînd o veti turna în borcane, dulceata e înca fluida, dar se îngroasa dupa racire. Sper sa se înteleaga ceea ce am dorit sa va comunic, pentru ca eu am un talent groaznic la explicat, si cu cît doresc sa fiu mai înteleasa... îmi pierd coerenta :D

Alte sfaturi si recomandari personale:

- Pentru fiert dulceata de trandafiri, la fel ca orice alta dulceata, va recomand folosirea unui vas de fonta emailat, sau o oala simpla, dar emailata. 
- Un alt sfat de-al meu, nu folositi la frecarea petalelor sare de lamîie - Acidul citric sub forma de cristale, este obtinut din sucul fructelor (poate :P ) care este tratat cu amoniac concentrat. Citratul de amoniu obtinut este tratat mai departe cu hidroxid de calciu, rezultînd citrat de calciu, care necesita o noua filtrare datorita insolubilitatii, care tineti-va tare, înseamna a fi tratat cu acid sulfuric, asa formîndu-se sulfatul de calciu insolubil, care se elimina printr-o noua filtrare, obtînîndu-se acidul citric sub forma cristalina. Pentru gustul meu, prea multa chimie si filtrari... asa ca zeama de lamîie adevarata, e prima mea alegere :D Rolul lamîii este cel de a pastra culoarea vie si mentine fermitatea petalelor.
- Fierbeti dulceturile în portii mici. În special asta de trandafiri. Asa nu trebuie sa adunati trandafiri de pe o zi pe alta.

Cu speranta ca nu v-am încurcat mai mult decît v-am "clarificat", închei cersaful si va arat cîteva imagini.

Asta este dulceata calda. Clara, o culoare superba, vie,
toate nuantele care se regasesc si în trandafirul crud. 

Va prezint si cîteva stralete din materia prima. 

  Oachesul asta este înauntru.

 Si plouatul asta la fel! 

Nici frumosii astia n-au scapat! 

...iar ei, la fel, în dulceata au înotat. 

Ingrediente:

• 30 de trandafiri de marimi diferite
• 600 g zahar
• 400 ml apa
• 1 lamîine mare ( bio ), doar zeama
• 1 lingura zahar

Înainte de a-i prelucra, controlati trandafirii de insecte. În gradina mea, nu s-a stropit niciodata cu altceva în afara de apa de robinet/si bineînteles apa de ploaie, de cînd a luat nastere - pîna la momentul de fata. E clar ca multe insecte cauta adapost, apoi au dates, dupa care fac nunti, îsi întemeiaza familii, generatii întregi, în florile mele :D

Lor le place în special sa locuiasca în varietatea asta de roze. 

Pentru a îndeparta partea alba a petalelor, care dupa cum se spune, amaraste dulceata
( nu stiu cu siguranta daca e asa, dar nu am riscat :D ) , se ia fiecare trandafir în mîna,
se cuprind petalele lejer în palma, se îndeparteaza partea verde si staminele, tragînd usor de codita. 

Apoi se ia o foarfeca si se taie partea alba a petalelor. Simplu, nu? 

Petalele se vîntura, se mai controleaza înca odata dupa eventualele insecte si alte impuritati. 

Se spala sub jet de apa rece. 

Peste petalele curate si zvîntate se toarna zeama unei lamîi mari si o lingura de zahar.
Se freaca petalele pîna se diminueaza volumul la o mîna buna de petale. 

Se pune apa cu zaharul la fiert pe foc moderat. Din momentul în care a început sa clocoteasca,
siropul a stat maxim 20 de minute pe foc. Din minutul 15 pina la 20 am luat trei probe.
Prima s-a împrastiat, a doua s-a întins putin, iar a treia a ramas precum o perla. 

În acest moment am adaugat petalele cu tot cu sucul lasat. 

Din acest moment am mai fiert dulceata aproximativ 10 minute.
La fiecare 2 minute controlam siropul. Ultima perluta a stat perfect, deci gata dulceata! 

Am tras-o de pe foc, apoi am turnat-o fierbinte în borcane reci,
dar sterilizate înainte în cuptor la 200 °C .
Am închis bine capacele, apoi am întors borcanele cu susu'n jos si le-am lasat asa vreo 10 minute, 

 dupa care le-am întors înapoi. Au iesit trei borcane. Doua mai mari ( 300 ml ) si unu mai mic. 

Pofta buna si un weekend cu mult soare!

 

Am cumparat si un Jam-Pot, special pentru a servi aceasta dulceata :D