Cherimoya

CHERIMOYA

Cherimoya ( Annona cherimola ) apartine familiei Annonaceae. Sînt acasa în lantul Anzilor-sudul Columbiei, Ecuador, nordul Peru-ului. Acolo cresc salbatic la înaltimi de 1500-1900 m.
În ziua de azi se cultiva în regiuni cu clima subtropicala ca de exemplu în Madeira, Israel, dar si în anumite regiuni ale Spaniei , pe Costa Tropical si Costa del Sol si Italia în regiunea Calabriei. Cherimoya creste în pom cît si în tufe de la 3 pîna al 9 m, tot anul verzi.
Dupa polenizare, fructului îi trebuie 5-8 luni pîna la maturizare cînd va fi recoltat, în perioada octombrie-februarie.
Pentru ca dupa recolta procesul de coacere este extrem rapid, aceste fructe ajung pe masa noastra înca crude, mici si tari. În stare perfect copata sînt moi, iar crescute pîna la maturizare în mediul lor, fructele au aproximativ marimea unei gulii.
Cînd coaja fructului începe sa faca pete maronii/negre si se simte moale la apasarea usoara cu degetul pe suprafata acestuia, fructul este copt si trebuie consumat rapid.




Proprietati nutritive pe 100 g cherimoya :

Calorii 67
Proteine 1,5 g
Grasimi 0,3 g
Carbohidranti 14,2 g
Zaharuri 8,9 g
Fibre 6,7 g
Vitamina C 14,1 mg
Vitamina E 0,5 mg
Vitamina B1 0,1 mg
Vitamina B2 0,1 mg
Vitamina B6 0,1 mg
Calciu 14 mg
Caliu 400 mg
Magneziu 24 mg
Fosfor 30 mg
Cupru 80 µg
Fier 396 µg
Mangan 58 µg
Iod 1 µg
Zinc 114 µg
Apa 74 %


Nu stiu daca iubesc un alt fruct mai mute decît acesta. Aici îl gasesc doar în perioada noiembrie-decembrie si rar în ianuarie-februarie, si numai în anumite locuri. Pulpa acestui fruct este alba, moale, dulce si foarte aromata. În interior se gasesc foarte multi sîmburi mari si negri. De necrezut ca într-un fruct asa mic intra atîtia sîmburi si totusi mai are si pulpa! :D
Cu toate astea,îl ador,si cred ca as putea mînca chiar si 10 .
Multi descriu aroma cherimoyei ca asemanatoare capsunilor cu frisca..eu nu sînt neaparat de acesta parere. Pentru mine are o aroma deosebita care nu seamana niciunui fruct cunoscut de mine.
Necopt, cherimoya se poate înveli în hîrtie pîna la coacere. E bine sa fie izolat de alte fructe.
Copt, este foarte zemos. Atentie la suc! Desi pare incolor, face pete maronii care ies greu. Sucul/pulpa acestui fruct oxideaza foarte repede, de aceea se maroneste imediat dupa ce este taiat. Eu îl consum ca atare. Nu am facut niciodata nimc altceva, desi am retete de prajitura si înghetata cu acest fruct. Îmi place prea mult proaspat si este prea scump pentru a-l coace pe o placinta!
Poate odata o sa ma încumet sa fac o înghetata, din cîteva fructe. Pentru a nu oxida, dupa curatarea cojii trebuie stropit bine fructul, cu multa zeama de lamîie...altfel obtineti o înghetata nu foarte aspectuoasa.