Prajitura cu mere caramelizate

... zilele-s mai scurte, noptile mai lungi, frigul se lasa, scoala începe marti, mama vine într-o saptamîna, toamna e pe drum, deci toate bune si frumoase, si la locul lor. Asa ca am facut o prajitura cu mere de sezon si Disaronno Amaretto. Nu-l am în etape, deoarece mi-am taiat un deget la curatatul merelor. Auaaa! Pîna a fost gata coapta însa, a mai trecut si degetul, asa ca am imortalizat macar rezultatul final.

       Ingrediente:

• 3 mere
• 6 oua mici
• 6 linguri faina
• 6 linguri de zahar
• 1 lingurita praf de copt
• 1/2 lingurita scortisoara
• coaja de portocala, razuita

       Pentru caramel:

• 1 mini-paharel de amaretto
• 3-4 linguri zahar pline bine

Am caramelizat zaharul cu amaretto într-o oala emailata, cea în care am si copt tortul. Cînd caramelul a avut culoarea dorita, l-am întins pe peretii vasului prin rotire. Am pus merele curatate si feliate gros, pe fundul vasului. În timp ce aranjam eu merele, KA-ul îmi batea ouale cu zaharul, scortisoara si coaja de portocale. Cînd ouale si-au triplat volumul, am adaugat faina amstecata cu praful de copt, si am încorporat-o cu o lopata, foaaaarte usor. Am turnat peste mere, si am dat oala în cuptorul preîncalzit la 170°C timp de 30 minute. A iesit un deliciu caramelizat si parfumat!
Cui îi plac torturile cu frisca, îl poate îmbraca. Frisca capata o aroma excelenta de la caramel. Ai mei însa, cînd aud de frisca, îsi dau ochii peste cap, asa ca al meu ramîne mereu golas. Merge bine si servit cu o bila de înghetata sau sos de vanilie.

S-aveti pofta! 

Compot de struguri

Din colectia "De prin gradina Luciei", am facut si un compot de struguri. Doar sapte borcane, ca nu sînt amatori în afara Mariei Mele :D . Lucia, cum nu o mai stiti? Prietena mea cea veche, fata draguta care mi-a dat si mure pentru marmelada, pentru congelator, deserturi...and Co. Tot din ai ei struguri, dar altii, nu astia din care am facut compot, am facut si un jeleu nemaipomenit de bun, pe care îl folosesc în special la brînzeturi. Potriveste de minune cu aproape orice brînza, dar mai ales cu Camembert, Brié, chiar si cu Feta, daca adorati combinatia dulce-sarat. Strugurii pe care i-am folosit la jeleu, sînt de fapt salbatici. Între timp s-au domesticit peste garajul Luciei, peste parcarea de lînga, si cum spune ea : "Daca n-o tai, în curînd ajunge la tine!" O minunatie de strugurei cu bobite minuscule, puternic aromate.

Despre jeleu o sa va povestesc într-o alta postare. Acum îi acordam importanta compotului. A iesit minunat! Zeama are o cuoare fantastica si un parfum puternic! Nu îi prevad o viata lunga, compotului!

De cum se coceau boaba cu boaba, ma serveam de cîte ori treceam pe la Lucia. Excelenti!



        Ingrediente:

• boabe de struguri
• apa
• zahar

Am umplut sapte borcane curate/ sterilizate cu boabe de struguri spalate bine.

Apoi am masurat cîta apa umple spatiul gol din borcanele cu struguri. În ale mele a intrat 200 ml pro borcan, deci în total avem nevoie de 1400 ml lichid. Pro borcan am pus 3 linguri de zahar, deci 21 de linguri în total. Cum obtinem lichidul? Simplu. Luam o cana gradata care are un volum de cel putin 1500 ml, punem cele 21 de linguri cu zahar, apoi îl umplem cu apa pîna la 1400 ml. Mai bine 1500 ml, ca poate varsati putin pe lînga, cînd turnati în borcane. Se amesteca apa cu zaharul pîna acesta se topeste în totalitate, se toarna peste struguri, apoi se închid borcanele bine cu capace, se transfera într-o oala înalta, se acopera cu apa si se pun la fiert. Din momentul în care apa începe a clocoti, lasati sa fiarba 15 minute. Se scot din apa, se învelesc bine cu o patura, si se lasa asa pîna a doua zi.

Dupa ce le-am dezvelit, am si probat un borcan. Restul, la camara :D



Mmmmm!

Tarta cu ciuperci

Ieri am vazut pe blogul Petronelei o tarta cu ciuperci care mi-a facut cu ochiul pe loc! Azi am si comis-o. Este foarte buna, usor de realizat, rapid si înainte de toate, foaaarte gustoasa.

        Ingrediente:

• 600 g mix de ciuperci congelate ( galbiori,hribi, ...)
• 4 oua mici
• 250 g smîntîna
• 2 fire de ceapa verde
• chives tocat
• 1 lingura ulei de masline
• sare,piper
• aluat foietaj

Am sotat ceapa si ciupercile în putin ulei de masline timp de 15 minute,
pîna a scazut zeama. Am condimentat cu sare si piper, si am lasat putin la racorit.

Între timp am batut ouale cu smîntîna, chives, sare si piper.

Am îmbracat o forma rotunda cu diametrul de 28 cm cu aluatul foietaj,
si am transferat ciupercutele din tigaie în forma.

Am turnat amestecul de oua cu smîntîna deasupra,

si am dat marginii o forma unicata, futuristica :D , apoi am dat tava
în cuptorul preîncalzit la 200°C timp de aproximativ 30 minute.

Gata coapta! Am lasat-o 10 minute la racorit si am servit-o calda.
Înca fierbinte chiar!

În linistea padurii se auzea doar : "mmmmm, mmmmm, mmmmmm!"
Delicioasa, tarta! Grazie, Petro!

Mousse de ciocolata alba

Ador mousse-urile de ciocolata alba, doar cele fara ou crud. Cum fara albus de ou este mai greu de obtinut o consistenta perfect aerata, ca a unui mousse adevarat, am tot experimentat cu "mici" amestecuri. Ultimul, adica acesta, este foarte aproape de ceea ce înseamna pentru mine mousse. Are o textura usoara, aerata, densitatea destul de pufoasa... deci ma declar multumita.

Ma bucur ca dupa o saptamîna de soare, s-au mai copt niste zmeurici marunte, si au mai fost si tare bune! Ce face soarele! Ce a facut, ca acum ploua iar :(

Daca as sti si cum sa fac "galuste" de mousse, ar fi fost mai frumoase,
dar dupa cum se vede nici cu formatul galustelor nu le am.
Egal, bine ca am avut zmeura pentru decor :D
Aici, trei galuste mititele si zbîrlite,
care au înseninat papilele pe vremea asta ploioasa si întunecoasa!




        Ingrediente:

• 250 g ciocolata alba
• 300 ml smîntîna de frisca
• 100 g creme fraîche
• 1 pastaie vanilie
• 100 ml lapte
• 50 g zahar
• 10 g agar-agar (Agartine)
• rom (fac.) *

*Aromati mousse-ul cu ce va place. Cu alcool, adica cu lichiorul preferat sau un espresso betonat (20-25 ml), sau ceva mai tare ca un rom de Jamaica, chiar un cognac bun sau whisky. Lasati fantezia sa danseze!

Se topeste ciocolata împreuna cu 100 ml smîntîna lichida si continutul unei pastai de vanilie (eu am folosit doar jumatate) pe baie de aburi, apoi se lasa la racorit. Se adauga creme fraîche si se amesteca. Se dizolva praful de agar-agar în lapte cu zahar, apoi se lasa sa traga un clocot scurt. Puteti face aceasta operatie într-o craticioara mititica, sau într-o cana de ceramica sau sticla în aparatul cu microunde. Eu folosesc a doua metoda. Atentie, începe foarte repede a clocoti! Acest amestec se lasa la racorit, apoi se adauga la ciocolata topita si racita si se mixeaza bine. Acum puteti adauga si alcoolul sau un espresso tare, sau orice aroma doriti. În final se bate smîntîna lichida ramasa, pîna obtineti o frisca densa, pe care o mixati usor la amestecul de ciocolata. Se portioneaza muosse-ul obtinut în castronele, cupe, pahare... etc, si se da la rece pentru 2-3 ore. Se poate lasa si într-un vas mare, care la fel, se da la rece pentru 3 ore, apoi se portioneaza si serveste pe farfurii, platouri... pe oglinda de sos de ciocolata neagra sau fructe, si se orneaza dupa plac.

Aici se vede ceva mai bine textura.
Un galuscoi mai mare, servit cu amarena cherry în sirop.





Pofta buna!

Supa de rosii

Ca ador supele cremuite, stiti deja. Ca nu ma satur de supe creme de dovleac, v-ati prins demult. Dar cum iubesc supa de rosii, nu cred ca stiti. Este supa copilariei mele. La noi acasa, supa de rosii nu era trecuta în meniu, ca de altfel multe alte supe. Singura supa pe care o facea mama, era supa de pui cu taitei sau galuste. Este adevarat ca niciodata nu am mîncat supa de pui mai buna decît cea facuta de ea! Ciorbe si borsuri facea, dar si astea de gura lui tata. Daca ar fi fost dupa ea, am fi mîncat doar carne cu carne :D ...iar deviez.

Supa de rosii, am întîlnit-o la gradinita. Cît tinea sezonul rosiilor, o primeam des pe masutele noastre, si mare ne era fericirea. Eu am mai prins vremurile bune ( '75-'79 ), cînd gradinitele de la tara, în afara faptului ca erau foarte bine dotate din toate punctele de vedere, mai aveau si bucatarese de exceptie, iar meniurile erau bogate si variate, si se gatea fara vegeta si delikat :D Nu va mai ametesc cu trecutul si melancolia care ma înfasoara, ci trec la reteta mea. Una din ele. Una din cele preferate.

       Ingrediente:

• 3 rosii mari (1600 g masa neta)
• 4-500 ml apa
• 3 cepe violet
• 3 morcoviori
• 1 radacina de patrunjel
• 3 frunze de dafin, proaspete
• 2 linguri ulei
• 1 lingurita zahar
• sare, piper
• 1 mînuta de paste maruntele (optional)

Nu se putea sa am rosii adevarate, rasfatate de soarele din gradina mamei mele, si sa nu fac supica asta delicioasa! Pentru ca aceste rosii au o aroma deosebita, nu am mai încurcat supa cu verdeturi si nici prea multe arome. Bineînteles ca în loc de apa puteti folosi o supa vegetala sau chiar de pui. Asta fac eu, daca rosiile nu sînt atît de bune, sau daca pofta intervine în afara sezonului. Puteti aroma supa cu diverse verdeturi, si o puteti condimenta cu ce doriti. Eu am vrut sa simt dulceata tomatelor, prospetimea si aroma aceea care nu o întîlnesc des. Aici starletele:

Am spalat si curatat legumele.



Cepele le-am taiat în patru, morcovii în bucati, iar radacina de patrunjel în trei.
Am sotat legumele si frunzele de dafin în ceva ulei, pîna au început a prinde culoare.



Am adaugat rosiile si am mai amestecat vreo 2-3 minute pîna am adaugat apa.
Am presarat zaharul, care are rolul de a stabiliza balanta dintre dulce si acrisor,
si am lasat la fiert pîna s-au descompus rosiile. Vreo 20 de minute.



Am îndepartat radacina de patrunjel si frunzele de dafin,
si am macinat supa cu mixerul vertical.
Am condimentat cu sare si piper dupa gust,
si am mai lasat sa traga un clocot de cîteva minute.
Condimentata la sfîrsit, supa îsi pastreaza culoarea vie.

În timp ce supa clocotea usor, am fiert o mînuta de paste maruntele. Risoni de la Barilla. Dupa ce au fiert, i-am strecurat de apa si i-am amestecat cu o lingurita de ulei de masline. Asa nu se mai lipesc, si se pot servi individual la supa. Cine doreste, se serveste. Si pentru ca mi-am amintit de oala primita cadou, de la o matusa tare draga mie, am hoatarît sa servesc supa în ea. A fost o atractie! Multumesc, matusa Margareta!Ne-ai înveselit masa, ne-ai facut sa zîmbim cu gura pîna la urechi, amintindu-ne de povestile tale minunate! Esti o scumpa, si ne este dor de tine ! :*

 Pofta buna!

Supa picanta de dovlecei si orez

Am facut supa asta cu gîndul la maestro W Mamadeus Paparotti, care mereu ma impresioneaza cu diverse combinatii create în bucatarie. Shefule, îti dedic o supica simpla si usoara, dar picanta. De gustoasa nu mai zic! Sper sa-ti placa :)

        Ingrediente:

• 2 dovlecei, marime medie
• 2 ardei mititei
• 3 catei de usturoi
• 1 ceapa verde
• 10 frunze de busuioc
• 1 lingura pasta de ardei iute ( Sambal Oelek )
• 2 linguri orez
• 1,5 l supa vegetala sau de pui, calda
• 1 lingurita chimion
• 1 lingura concentrat e tomate
• ulei de avocado
• sare

Se spala dovleceii si se taie bucati. Se aseaza pe o tava,
se stropesc cu putin ulei de avocado si se rumenesc sub gratarul cuptorului
încins la 250°C , pornit pe functiunea grill.



Între timp se pregateste supa. Se spala legumele.
Usturoiul se curata si feliaza subtire.
Ceapa se taie rondele, iar ardeii se lasa întregi.
Sînt doar purtatori de aroma.



Se soteaza putin ardeii împreuna cu ceapa, usturoiul si chimionul.



Se adauga orezul si pasta de ardei iute, se mai amesteca 2-3 minute.



Se toarna supa, se adauga busuiocul si se lasa la fiert 10 minute.
Între timp se condimenteaza dupa gust cu sare si pasta de ardei iute.



Cu 2-3 minute înainte de a opri focul, se adauga dovleceii rumeniti
si concentratul de tomate. Se amesteca, se mai lasa 2-3 minute la fiert,
se opreste focul si se mai lasa 20-30 minute sa traga, acoperit!  



Ce mai buna supa de dovlecei pe care am servit-o vreodata.
Picanta, iute, gustoasa! Cu o lingura de Creme Fraîche, dragoste curata!

Plum Crumble

Un desert simplu, rapid si delicios! Daca nu aveti timp de facut firmiturele din aluat, puteti aplica metoda de la Apple Crumble, din biscuiti cu scortisoara... sau alti biscuiti, si adaugati scortisoara. Scortisoara si prunele fac o treaba minunata împreuna. Împrastie un parfum superb!

        Ingrediente:

• 800 g prune
• 140 g faina
• 130 g zahar
• 100 g unt
• 1 lingurita scortisoara/ sau dupa gust

Se spala prunele, se taie/desfac în jumatate, se îndeparteaza sîmburii,
si se aseaza într-un vas de ceramica sau sticla termorezistenta.
Daca doriti sa ungeti forma cu unt, o puteti face. Eu consider ca nu e nevoie.



Daca prunele sînt acre se presara zahar dupa gust.
Daca sînt duci, presarati doar un vîrf de lingurita,
pentru a stabiliza balanta dintre dulce si acru.
Se pudreaza prunele cu scortisoara dupa gust.



Din faina, zahar, unt si scortioara se framînta un aluat fîrîmicios.
Firmiturile ajung pentru o tava de 28 cm Ø .
Eu am facut trei portii generoase, în cocotte.





Cu ajutorul degetelor, se formeaza firmituri care se presara peste prune.



Vasul se da în cuptorul preîncalzit la 180°C si se coace pîna se rumeneste deasupra, iar siropul prunelor tîsneste printre firmituri, clocotind usor.Pofta buna!


Va las cu bine pentru cîteva zile si sper sa ne revedem sanatosi si voiosi!