Crostini cu smochine și brînză de capră

Toamna asta smochinele sînt vedete. Ador smochinele, iar anul acesta am avut pentru prima dată și în grădină. Producție limitată, dar cu exemplare de toată frumusețea. Mari, dulci și aromate. Le-am savurat proaspete; direct lîngă smochin  :D sau pe lîngă o bucățică de brînză cu mucegai, nuci pecan și miere de salcîm. La anul poate vor fi mai multe.  

  

Dar să vă spun despre crostini ăștia...mmm, un deliciu! Rețeta aparține Dianei de la Disturbingly Delicious. Mulțumesc, draga mea!  

Combinația este perfectă din punctul meu de vedere. Am folosit o brînză de capră ușor tartinabilă, smochine coapte bine, miere de salcîm și piper în calitate Tellicherry. Despre acesta vreau să vă spun cîteva cuvinte.  

Piperul Tellicherry, deși similar cu piperul negru, are o aromă mai intensă, ușor nucoasă, mai caldă, mai prietenoasă, mai nobilă. Piperul negru este obținut din fructele încă verzi, necoapte. Tellicherry este recoltat chiar înainte de a se maturiza, cînd fructele capătă o culoare brună-roșiatică, prin urmare, boabele de piper sînt semnificativ mai mari, au o aroma deosebită, mai focoasă. Pentru că riscul de a pierde recolta este mai mare, din cauza păsărilor cărora le plac fructele coapte, vreme nefavorabilă...etc, cultivatorul ridica prețul, iar noi îl plătim dacă vrem piperul ăsta :))) 

Ingrediente:

• felii de baghetă rustică
• brînză de capră  
• felii de smochine 
• miere de salcîm 
• piper Tellicherry 

Cîte felii de pîine, cîtă brînză, miere sau felii de smochine...rămîne la alegerea celor care prepară crostini. Eu am vrut ceva dulce, deci am stropit cu miere, așa, mai fără milă :D
Cuptorul preîncălzit la 180 °C. Am lăsat pînă cînd au arătat așa cum voiam. În jur de 8-10 minute.

 O toamnă minunată să aveți!  

Afară-i toamnă 

_________________________________________MIHAI EMINESCU

Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată, 
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odat'aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.