Salată de roșii verzi rumenite pe grătar

O salată de roșii mai necoapte, dar nu chiar gogonele verzi. Chiar dacă sînt mai verzui, tot roșii sînt, nu? :D Cu această rețetă particip la provocarea Dulce Românie, care este gazduită luna aceasta de Diana, unde roșia este regină. Din nou codașă, din lipsă de timp postez aproape la sfîrșitul lunii.

Chiar așa presată de timp, știam că trebuie să particip, și ma tot gîndeam ce să fac și ce să fac? Mi-au trecut prin cap o mie și una variante - de la supe... la tot felul de roșii umplute atît coapte cît și crude cu tot felul de umpluturi, salate, combinate cu tot felul de brînzeturi și alte cele, dar din astea v-am tot arătat pe blog. Așa că nu-mi mai rămăsese decît să le prezint într-o variantă mai altfel, dar vă jur că e un deliciu pur!

Ador roșiile cu patimă. Nu îmi lipsesc din casă nici în sezonul friguros. Chiar dacă nu-s la fel de gustoase ca cele coapte de soare din grădina mea, le cumpăr, deoarece nu pot să-mi închipui să nu le am în casă. Roșii, mozzarella și busuioc - fară ele viața n-ar mai fi tricoloră :D
Prin simplitatea care o prefer, mi-e greu s-o fac regină în sensul adevarat al cuvîntului... pentru că roșia este regina mea de zi cu zi. O cosum ca atare sau doar stropită cu puțin ulei de măsline și sare, o ador coaptă cu puțin pecorino romano deasupra, sau pur și simplu pe o felie de pîine cu unt si sare, o iubesc în orice salată, fie verde, galbenă, roșie, liliachie, portocalie, mică, mare, rotundă, ovală...  Ador sosul de roșii proaspete, iar bulionul de roșii nici nu mai ajunge în mîncare că-l beau direct din sticlă. O supă de roșii nu refuz niciodată, aș putea să mă sclad în ea, cît o ador, iar o salată Caprese e cea mai bună și rapidă cină de vară! Deci după cum vedeți, roșia ocupă tronul în bucătaria mea! :D

...și nu în ultimul rînd, ce e mai frumos decît să prepari o rețetă cu ingrediente din producție proprie? Satisfacție 100%! 

 

Starletele din grădina mea:

Rosiile gălbioare

 

Buchețel de busuioc

 

Pătrunjelul răzlet 

Usturoiul tinerel - are cățelandrii mititei încă :D

 

Roșioarele decorative, nu puteam să le las neprezentate :P 

Ingrediente:

• roșii încă necoapte/portocaliu-verzui
• busuioc sau/și pătrunjel, tocat fin
• usturoi, tocat fin
• piper negru, proaspăt rîșnit
• sare de Himalaya, proaspăt rîșnită
• 1 linguriță ulei de floarea soarelui
• 2 lingurițe ulei de măsline
• 1/4 linguriță zahăr brun
• 1 linguriță Worcestershire sau  soy sauce

Se spală roșiile. Una-două roșii ( nu mai multe - doar cît să primească salata un "grill touch" :D )
se curață cu peeler-ul (cu dinți), se feliază grob și se amestecă cu Worcestershire sauce/
sau sos de soia, o parte din usturoi, zahărul brun, sare si piper după gust.
Feliile se rumenesc pe ambele parți pe un grătar încins bine. Apoi se toacă mai grob.
Restul roșiilor se pun întregi pe grătar și se rumenesc pe toate parțile pînă se înmoaie puțin.
Se scot într-un vas, se acoperă și se lasă la racorit după care se curață de pieliță și se toacă mărunt.

Se amesteca roșiile, se daugă restul de usturoi, verdeață și uleiul de măsline, și se amestecă bine.
Se condimentează cu sare și piper după gust și se servește cu mare poftă pe pîine proaspată.
Merge foarte bine ca garnitură pe lîngă un piept de pui grilat sau chiar și un steak de vită,
cotlet de porc... nu știu dacă mi-ar place cu pește, dar asta nu înseamnă că n-ar potrivi :D 

Am servit-o cu turtițe proaspete, făcute din aluat de pîine, la tigaie. Un deliciu! 

Dulceata de piersici

Un deliciu dulceata asta! Putin diferita în modul de preparare, mai multa aroma si parfum, fina... 

Ingrediente:

• 1200 g piersici coapte, dar nu moi (cîntarite întregi)
• 800 ml apa
• 500 g zahar
• 1 lamîie, doar zeama

Starletele: 

Se spala bine piersicile, se curata si se îndeparteaza sîmburii.
Cojile si sîmburii se pun într-un vas la fiert împreuna cu 800 ml apa,
aproximativ atît cît sa le acopere, timp de 15-20 minute. 

 

Între timp, piersicile se taie bucati si se amesteca cu zeama de lamîie. 

 

Dupa fierbere, decoctul obtinut se strecoara, se amesteca cu zahar si se pune la fiert. 

 

Se fierbe pe foc mediu pîna scade si se leaga. Stiti voi, testul cu perla de sirop pe farfurioara rece. 

Aveti grija cu focul sa nu fie prea tare, ca altfel caramelizati siropul.
Cînd perla sta "dodoloata" (vezi dulceata de trandafiri) , 

se adauga piersicile în sirop. Acesta va deveni din nou mai subtirel.
Se fierbe din nou pîna se leaga siropul iar piersicile se înmoaie. Amestecati usor în acest timp. 

 

 

Am obtinut 2 borcane. 

O lingurite de dulceata, o gura de apa rece... ca pe timpuri :D

 

 

Ca la orice conserva de acest gen (dulceata, marmelada, gem), va recomand folosirea borcanelor  sterilizate, perfect uscate, turnat dulceata fierbinte, închise bine si întoarse vreo 10 minute la odihna pe capac, apoi din nou întoarse si acoperite cu o patura.

Somon sub paturica

_________________________________________inspired by Dan@, ArtaCulinara.com

Am mai facut eu somon sub paturica/crusta de brînza, dar asta e mai rapid. Ambele variante delicioase. Pentru reteta asta care se prepara extrem de rapid, ma încumet sa dau drumul chiar si la cuptor :D

Ingrediente:

• 6 fileuri de somon
• 3 linguri bune de iaurt gras/grecesc
• 80 g  feta farîmitata
• 1 ceapa lunguiata, violet/echalote - tocata
• marar sau/si patrunjel, tocat
• piper proaspat rîsnit
• ulei de masline 

L-am servit cu legume: cubulete de cartofi si felii de morcov - ambele fierte, apoi amestecate cu ardei, dovlecel si mazare, trase scurt la tigale cu ulei din masline fecioare :D

Verdict... mmmmmm!

Am cules o mîna de verdeturi. Fiecare poate pune ce-i place. Eu am ales marar si patrunjel cret. 

Am amestecat brînza cu iaurtul, am adaugat ceapa si verdeturile tocate, am rîsnit putin piper. 

Sub aceasta pasta/paturica am ascuns fileurile de somon, le-am stropit cu putin ulei de masline

 si le-am dat în cuptorul preîncalzit la 180°C timp de 15 minute. 

O bunatate, merci Danuta! 

Otet de trandafiri

Daca tufa de Damasceni m-a rasfatat anul asta, înflorind în rînduri repetate, am facut înca doua portii de dulceata între timp, si bineînteles ca nu puteam lasa neîncercat otetul. Ador oteturile aromatizate natural, si cum acesti trandafiri dispun de aroma la "tona", ce era sa fac? Otet, nu? :D
Între timp au trecut cinci saptamîni de cînd l-am preparat - am facut doar o portioara mica, deoarece, intentionez sa-l folosesc doar la anumite salate, dar am citit ca acest otet  este ideal pentru masaje si frectii sau comprese, fiind un bun remediu împotriva febrei si racelii, a durerilor de cap, dureri reumatice... Diluat cu aproximativ 10 parti de apa se poate folosi la clatit parul, tonic pentru ten sau chiar ca apa de gura - dezinfecteaza si trateaza anumite afectiuni bucale.

Pentru prepararea otetului, am folosit 16 + 10 * trandafiri dolofani  proaspat culesi. Cum spuneam,  eu nu îi pastrez de pe o zi pe alta, ci îi prelucrez imediat dupa ce i-am cules. De fapt orice ati face, fie dulceata, otet, compot, tincturi... din flori, atît cît si din fructe, cel mai bine este sa le prelucrati imediat dupa ce au fost culese. Folositi totdeauna ingrediente cît mai proaspete si bineînteles nestropite (cu diverse chimicale, pesticide)... 

Ingrediente:

• 16 trandafiri de damasc
• 400 ml otet din vin alb cu aciditate scazuta
• 1 sticla cu gura larga si capac/sau borcan
• + 10 * trandafiri într-o saptamîna

Se îndeparteaza codita verde si staminele, se vîntura petalele pentru a îndeparta insectele si eventualele impuritati ( frunze, stamine...), apoi se clatesc/spala în apa rece. Se lasa la scurs într-o sita. Petalele bine zvîntate se introduc într-o sticla cu gura larga. Se poate folosi si un borcan, dar eu am preferat sticla. Mie îmi este mai confortabilm asa. Nu trebuie sa amestec cu nimic, scutur sticla pur si simplu.

Otetul se toarna peste petale. Se închide bine recipientul si se scutura zdravan de cîteva ori. 

 Dupa o ora otetul este de un rosu sîngeriu si are deja un parfum extraordinar de intensiv... mmm!
Se tine la macerat la temperatura camerei, dar ferit de soare! 

Daca e foarte cald, recomand pastrarea în perioada de macerare, în camara.

Dupa o saptamîna am filtrat/strecurat otetul si am adaugat alte petale curate, spalate, zvîntate.
Se lasa din nou la macerat la temperatura camerei, ferit de soare timp de 2 saptamîni,
dupa care se filtreaza din nou. De acum îl puteti folosi dupa plac si pofta.
Între timp s-au scurs si saptamînile, iar otetul este fantastic de aromat datorita portiei duble de petale.
(Acum îl pastrez la rece, pe usa frigiderului).

O alta idee minunata de a aromatiza otetul sînt capsunele - aici reteta.

Fettuccine Alfredo (Raw Vegan) & Salata de conopida (Vegan)

Daca va plac dovleceii cruzi, sigur va place si aceasta reteta. Daca nu sînteti siguri ca va plac, dar vreti sa încercati, pregatiti doar o portie mica, iar de restul de maioneza/crema de caju nu va faceti griji, ca sigur îi veti gasi o alta utilizare. De exemplu la o salatica de conopida cruda sau fiarta. Cum va place. O sa va arat ce-am "construit" eu.  

 

Fettuccine Alfredo, inspired by Dexter :)

Am început cu conopida. Dupa ce am taiat buchetele de pe cotor, le-am spalat si le-a pus la fiert, apoi am trecut la prepararea sosului/maionezei/cremei de caju. În functie de cît de groasa sau subtire, fina sau groaba o preparati, arata ca un sosulet, o maioneza sau o crema...

Ingrediente:

• 100 g caju/cashew ( din cel crud/uscat, nu cel prajit cu sare sau condimentat)
• 70-80 ml apa, depinde cît de gros/dens va place
• 2 linguri zeama de lamîie
• 1-2 catei de usturoi, în functie de gust
• sare, piper, nucsoara

Pentru a obtine o maioneza mult mai fina decît cea din imaginea mea, macinati prima data cajuul, apoi prelucrati-l mai departe - adica adaugati si restul ingredientelor pe rînd si amestecati totul într-un blender cu cutit. Eu eram în graba si am adaugat toate ingredientele într-un vas înalt suplu, si am macinat cu mixerul stick. Iese destul de fin si asa. Gustati din sos si daca e nevoie adaugati sare, piper, lamîie, chiar si verdeturi proaspete tocate fin, daca doriti. 

Asa arata maioneza prearata cu toate ingredientele mixate/macinate la gramada : 

 Daca nu va plac punctuletele, folositi piper alb. Mie nu mi-l place, asa ca am folosit negru. 

 

Primii dovlecei din gradina. Cam deformati, dar bio :P 

Pentru fettuccine i-am ales pe cei mai pitici, restul au trecut pe gratar.
I-am feliat pe lungime cu peelerul de curatat legume & fructe. 

 

 

Am pus sos deasupra, am razuit putina nucsoara si am servit cu mare placere.
Ai mei au spus pas. Nu le plac dovleceii cruzi, în schimb salata care urmeaza, le-a placut foarte mult! 

 

 

Între timp conopida mea a fiert, am scurs-o si lasat-o la racit, apoi am zdrobit-o putin pentru a pastra o textura groaba. Noua nu ne place salata de conopida daca e fina/pasta.
Am amestecat conopida zdrobita cu putin ulei de masline (presat la rece), zeama de lamîie dupa gust, sare, piper, usturoi, apoi am adaugat restul de sos/maio, am amesteat usor si am dat salata la racoare.

Ingrediente:

• conopida fiarta, zdrobita usor/ sau cruda si maruntita
• maioneza de caju
• 1 catel de usturoi dat pe razatoare fina
• zeama de lamîie
• ulei de masline presat la rece
• sare, piper

Daca va place conopida cruda, puteti prepara aceasta salata si în varianta raw - e delicioasa! Faceti sosuletul picant bine,  adaugati fulgi de chili uscati sau boia iute. 

"Wrapizza"

O idee geniala, nu  a mea, dar nici nu stiu exact de unde mi-a ramas în gînd. Rasfoind din mers, cel mai probabil de pe telefon, pe blogurile voastre, undeva am citit ceva despre wrap-urile astea... dar nu stiu la cine. Kadia îmi tot vine în gînd. Kadia draga, daca te recunosti printre ingrediente, da-mi de  stire :D
Pentru ca sîntem total încîntati de acest snack, vreau sa-i multumesc persoanei care a scris sau posatat ceva despre wraps preparate în pizza style, chiar daca nu-mi amintesc despre cine e vorba. Si pentru cei care nu au descoperit înca asa deliciu care se prepara ultra rapid, vi-l recomand grav de tot, mai ales acum cînd e asa cald... chiar daca are nevoie de cîteva minute la cuptor :D
Va scriu ce am pus eu pe wrap-ul meu. Fiecare pune ce-i place sau ce are prin frigider. Jos va mai scriu alte idei pentru a acoperi acest wrap. 

 

Asa arata, si va promit ca taaare bun! 

Am mai prins chiar si ultima raza de soare de azi :D 

Ingrediente:

• wrap/s (Tortilla-Wraps)
• rosii, feliate
• cascaval sau alta brînza
• prosciutto cotto
• busuioc proaspat, tocat grob
• piper si sare din rîsnita
• usturoi deshidratat, din rîsnita
• putin ulei de masline
• creme fraîche (optional)
• pecorino romano (optional)

Se preîncalzeste cuptorul la 200°C. Între timp se acopera wrap-urile.
Eu am pus felii de rosii pe care le-am piperat si sarat putin. 

Înainte de a pune restul ingredientelor am rîsnit si putin usturoi deshidratat peste rosii.

Deasupra am pus prosciuto cotto feliat fin de tot, am rupt o felie de cascaval (Gouda),
am presarat busuioc tocat grob, am împartit o lingura de creme fraîche... asa de pofta :P
si am stropit cu putin ulei de masline. 

Înainte sa bag la cuptor, mi-am dat seama ca putin pecorino razuit deasupra n-are cum sa strice.
Zis si facut :D 

În 10 minute cina  e gata. Pofta buna. 

Notite:

- se poate acoperi ca o Tarte Flambée-Alsace cu creme fraîche, ceapa si costita
- cu orice fel de sunca sau salam feliat fin
- cu rosii sau sos de rosii, ton si ceapa feliata
- gen pizza pane, doar cu sos de rosii si felii de mozzarella
- sau vegetarian cu diferite legume - bucatele de rosii, ardei tricolori, masline, usturoi, verdeturi, cascaval
- le puteti condimenta picant, sau folositi cascaval afumat, etc, etc

Astea-s doar cîteva idei cu chestii simple ce se cam gasesc prin frigidere mai tot timpul.