Supa de dovleac Hokkaido cu brînza Reblochon

Am destule supe de dovleac pe blog, dar una mai merge. Îmi plac atît de mult supele din tot felul de dovleci…de fapt știți voi, ador toată familia Cucurbitaceae.  

Hokkaido e un dovleac mai mititel cu coajă subțire portocalie-roșiatică ( red Hokkaido ), care prin fierbere devine moale și poate fi consumată. Totuși eu curăț dovleacul. Pulpa este parfumată cu miros dulceag de aceea potrivește bine și la plăcinte sau prăjituri gen Carrot Cake ( înlocuiți morcovii cu dovleac ras, un deliciu ), muffins, chiar și crud în salate, copt cu zahăr și scorțișoară - un desert minunat! Semințele acestui dovlecel sînt mari și grase, dacă nu vă este lene și le curățați de miezul ațos din interior  le puteți coace cu sare în cuptor și consuma…sau le uscați și plantați în grădină la anul :) 

De data asta am vrut ca supa să fie puțin mai lichidă, cremoasă dar mai mătăsoasă - brînza reblochon îi conferă această textură fină, iar dacă supa e prea groasă, efectul mătăsos nu prea se observă. Dacă doriți o supă cremă groasă, reduceți din lichid. Hokkaido se poate înlocui și cu Butternut ( cel cu formă de pară ), care este aproape la fel de aromat, parfumat și dulceag.  

Crutoanele de pîine le puteți praji în tigaie sau coace într-o tavă în cuptor. Puteți lăsa feliile de pîine întregi sau le tăiați cubulețe; cum vă place, cum aveți poftă, chef sau cum va dictează papila, ochiul, inima :D  

  

  

 Ingrediente pentru supă: 

  

•  1 dovleac Hokkaido ( 1kg aprox.), curățat și tăiat cuburi 
•  1 ceapă roșie lunguiață, tăiată cubulețe 
•  4-5 tije de țelină verde, tăiate în două-trei bucăți 
•  1 morcov mare, tăiat rondele 
•  1 l supă de legume sau pui, sau apa 
•  50-70 g brînza reblochon ( au lait cru ), fără crustă 
•  2 linguri ulei de floarea soarelui 
•  1 lingură ulei din semințe de dovleac 
•  sare, piper, nucșoară 

  

Dovleacul, morcovul, ceapa și tijele de țelină se învîrt cu o paletă 2-3 minute în ulei de floarea soarelui, pe foc domol. Nu se rumenesc, ci doar se amestecă între ele să se împrietenească. Se toarnă supa, se acoperă și se lasă la fiert pînă legumele sînt moi. Tijele de țelină se îndepărtează, altfel finețea mătăsoasă și culoarea supei au de suferit - chiar și aroma, în cazul în care nu doriți o supă cremă de legume. Parfumul discret este suficient. În cazul în care acum vi se pare că aveți prea mult lichid în vas, scoateți o parte din supa lichidă într-un castronel și o păstrați lîngă.  

Condimentați după gust, apoi pasați legumele cu un mixer vertical pînă supa devine fină. Dacă e prea groasă, subțiați-o cu supă din castronel. 

În supa fierbinte se adaugă brînza și se amestecă pînă se topește, apoi adăugați o lingură de uei din semințe de dovleac. Nu mai mult. E suficient pentru a o aroma ușor, iar culoarea supei nu devine…turbata :D  

Decorați supa caldă cu crutoane aromatizate și cu cîte o linguriță de ulei din semințe de dovleac pro porție. Un deliciu uleiul de dovleac! 

  

 Ingrediete pentru crutoane:  

  

•  felii de pîine întregi sau cubulețe, cum vă place 
•  ulei de măsline 
•  2 căței de usturoi 
•  cimbru ( Thymus ) proaspăt 

  

Feliile de pîine se așaază într-o tavă, eventual pe hîrtie de copt, se stropesc cu ulei de măsline și presară cu cimbru proaspăt. Cățeii de usturoi cu tot cu coajă se zdrobesc ușor cu lama unui cuțit și se pun în tavă. Rolul lor e să parfumeze pîinea. Tavă se dă în cuptorul preîncălzit la 250°C și se lasă pînă crutoanele/feliile de pîine devin aurii.  

  

Poftă bună! 

Small Sugar Pumpkin Soup
Supa crema de dovleac Stripetti/Spaghetti
Supa de dovleac ca...
Hokkaido Pumpkin Soup

Butternut Soup & Gorgonzola
Supa de dovleac Butternut
When Patisson met Reblochon

Supa crema de dovleac

Ravioli cu somon afumat

Am mai făcut eu paste umplute cu somon, puțin diferite, dar și felul acesta merită un loc pe blog. Rețeta este preluată de pe Giallo Zafferano. Singura diferență între rețete este la umplutră. Eu am folosit doar somon, iar rețeta prevede și creveți. Ah, la sos, am folosit cantitatea dublă de roșii pasate. 

Mi-a fost dor să fac paste, mai ales că am cumpărat un ștanțator de ravioli din Italia. Stiți că am eu așa o pasiune pentru tot felul de decupatoare de paste. Bineînțeles că pintenul/ rotița va rămîne cea mai ușoară și  rapidă metodă de tăiat ravioli sau alte paste. Cu tăietorul asta însă nu s-a dezlipit nici o bucată la fiert. Presează foarte bine și taie chiar ușor. Nu mă așteptam. În orice caz mi-a făcut pacere să mă joc cu el :) 

Bunătate de ravioli!

Ingrediente aluat: 

  

•  300 g făină  
•  3 ouă mari
•  1/4 linguriță sare  

Am frămîntat toate ingredientele cu robotul, pînă am obținut un aluat compact, destul de fest și deloc lipicios. L-am mai frămîntat și cu mîna vreo 2 minute apoi am format o bilă pe care am învelit-o în folie transparentă. Am dat auatul la frigider aproximativ o oră. Se lasă neapărat la odihnă! Aluatul se împarte în două, apoi se întind două foi dreptunghiulare cît mai subțiri. 

 

Ingrediente ravioli și  sos:  

  

•  200 g somon afumat 
•  4 rămurele de cimbru ( Thymus ), tocate fin
•  2 căței de usturoi, tocați fin
•  2 linguri vinars/cognac (o jumătate de păhărel ) 
•  200 g ricotta 
•  5 linguri ulei de măsline 
•  200 ml tomate pasate 
•  250 smîntînă proaspătă 
•  sare, piper, nucșoară 

Cîteva imagini din timpul preparării. 

Somonul se mărunțește, nu prea fin. 

Usturoiul se încinge ușor pînă devine transparent.  Se adaugă somonul, cînd este încins și cognacul, și se amestecă două-trei minute pe foc domol, apoi se lasă la răcit. 

 Somonul rece se amestecă cu ricotta, cimbru, piper și nucșoară.  

 Mare atenție cu sarea! Somonul afumat este suficient de sărat.  

Pe foaia de aluat întinsă cît mai subțire, se așază grămăjoare de somon. 

Se acoperă cu cealaltă foaie și se apăsa ușor pe lîngă somon. 

Nu ratați video-ul de pe site. Acolo puteți vedea exact cum se procedează.  

Sosul l-am preparat după vreo două ceasuri.  

 Ravioli au așteptat cuminți în frigider, întinși pe o tavă presărată cu făină.  

Minunatul meu ștanțator! 

Sosul

 Se încinge ușor usturoiul, apoi se adaugă rămurelele de cimbru. Nu se rumenesc, ci se scălda puțin,  

 atît cît să parfumeze uleiul de măsline. Se adaugă roșiile pasate și se amestecă timp de 2-3 minute pe foc domol.   

Se adaugă și smîntîna, se mai amestecă 1-2 minute. 

În acest sos se pun ravioli fierți al dente, se amestecă ușor, gata!  

Bun de tot! 

Notițe:
 
- în varianta originală, rețeta conține 100 g creveți
- somonul afumat e sărat, deci atenție cu sarea
- o altă variantă ar fi 100 g somon proaspăt în locul creveților
- mie mi-au placet și reci, ravioli 

Gazpacho de piersici cu migdale rumenite

Am descoperit reteta datorita lui Cornel Mitrut/The Wandering Oltean. Multumesc. Un gazpacho minunat!. O  reteta de sezon, plina de arome si savoare, nu necesita prea multa munca, deci e simpla si delicioasa. Reteta provine din bucataria lui Daniel Humm.

Daniel Humm este un chef de cuisine  elvetian, co-proprietar al restaurantului Eleven Madison Park din Manhattan, New York -  care se afla pe al patrulea loc în topul celor mai apreciate restaurante din lume ( The World’s 50 Best Restaurants ), si totodata cel mai bine pozitionat restaurant din USA. Humm conduce, de asemenea, hotelul The NoMad din New York.  Tînarul chef este axat pe ingrediente locale, pune accent pe simplitate si arome de sezon. 

Am facut aproximativ 2-3 portii. Reteta de pe site este pentru 6-8 portii. Nu e nevoie sa masurati cantitatile ingredientelor la gram, ci orientati-va în functie de gustul propriu. Eu asa am facut. Daca va place mai dulce, adaugati o piersica în plus, sau mai colorata si usor acrisoara cu suc de rosii si otet mai mult. Cu tabasco jonglati mai bine în final. 

Ce am facut diferit: am curatat coaja ardeiului gras, pentru ca îmi creeaza probleme, dar nu e nevoie. Coaja piersicilor din gazpacho am curatat-o…fiindca pur si simplu nu mi-o place. Totusi cubuletele pentru decor le-am lasat cu tot cu pielita, pentru un contratst mai frumos :) 

Ingrediente: 

• 50-60 g migdale fara pielita, tiate fîsiute
• 6 linguri ulei de masline
• cimbru
• 1 catel mare de usturoi
• 2 felii de pîine taiata cubulete/ îndepartati crusta
• 4 piersici mari, coapte dar nu foarte moi
• 1 castravete mititel din gradina, curatat de coaja si seminte, taiat cubulete
• 1/3 ardei gras rosu, tocat cubulete
• 1 lingura de otet din vin rosu
• suc de rosii
• sare, piper
• tabasco
• frunze de menta
• frunze busuioc

- rumenim migdalele într-o tigaie pe foc mediu spre mic, pîna devin usor aurii, apoi le transferam într-un castronel la racit

- în aceeasi tigaie, pe foc mediu, adaugam putin ulei de masline, cimbru, usturoi si cubulete de pîine. Saltam cînd si cînd tigaia, pîna cubuletele sînt rumenite pe toate partile. Îndepartam cimbrul si usturoiul, crutoanele le transferam într-un castronel la racit

- tocam o parte din piersici cubulete, pentru ornare

- taiem în bucati piersicile ramase si le adaugam într-un vas mare. Adaugam castravetii, ardeiul gras, sucul de rosii, otetul, uleiul de masline, sare, piper, tabasco, migdale rumenite si crutoane - nu uitati sa pastrati migdale rumenite si crutoane pentru ornarea supei. Amestecam bine, condimentam daca e nevoie, dupa care lasam vasul timp de 2-3 ore la odihna la temperatura camerei

- transferam amestecul de piersici într-un blender si mixam pîna se omogenizeaza, apoi îl trecem printr-o sita pentru a îndeparta pielite..etc. Se degusta, se condimenteaza cu otet, tabasco, ulei de masline…cu ce mai e nevoie. 

- ornam cu migdale, frunzulite de menta si busuioc, ulei de masline si putin piper negru proaspat rîsnit. 

Cîteva imagini din timpul prepararii.

Lillet Wild Berry Cocktail

Vara asta am descoprit acest cocktail minunat, care, pot spune, a devent preferatul meu. E usor, racoritor, aromat si parfumat, de vara! Acest cocktail poate fi facut cu un amestec de fructe de padure (zmeura, mure, afine...) sau doar cu un singur fel. Preferatul meu e cu zmeura, dar si doua trei mure  sau orice alte coacaze ar putea înota prin aceasta bautura. Totusi nu exagerati amestecînd prea multe feluri.  Reteta o gasiti mai jos, iar pe lînga, va scriu cîte ceva despre vinurile din casa Lillet.

Lillet este un vin apéritif care a fost creat în Podensac, un sat mititel la sud de Bordeaux. Este compus dintr-o combinatie de vinuri atent selectionate si lichioruri de fructe naturale produse în Maison Lillet,  cum spuneam, în Podensac. Sortimentul este compus din trei vinuri clasice si trei produse premium.

Clasicele:

- Lillet Blanc, produs din soiul de strguri Semilon care îi da o structura completa, aroma proaspta, fructata.

- Lillet Rouge, facut din soiul e struguri Merlot. Este un vin corpolent, închis la culoare cu o aroma de fructe, cu un gust plin, amplu, bogat în taninuri.

- Lillet Rosé, la fel ca cel alb este facut din acelasi soi de struguri, Semilon.

Vinurile premium: Réserve Jean Lillet Blanc, Jean Réserve Lillet Rouge, Réserve Jean de Lillet Blanc Cuvée 96 - o combinatie de vinuri DOC ( vin cu denumire de origine controlata ) dintr-o singura podgorie si, din nou, lichioruri din fructe naturale. Prin depozitare, vinurile din aceasta categorie pot fi depozitate între 15-20 de ani, sau chiar mai mult.

Ingredinete:

( pentru un cocktail sau un looooong drink :D Eu aleg mereu varianta mai lunga - mai putin alcool, mai multa gheata, limonada, fructe...)

• 5 cl vin Lillet Blanc
• 3-5 cuburi de gheata
• 10-20 cl limonada Schweppes Russian Wild Berry
• 5-10 zmeurici, din care( sau plus) 2-3 le zdrobiti - pentru culoare 

Se pun cuburile de gheata în pahar, se adauga fructele, vinul ( eu am avut alb ) si se umple cu limonada Schweppes Russian Wild Berry - o limonada foarte usor dulceaga, cu tenta usor amaruie. Deci nu iese un cocktail dulce, doar foarte usor dulceag, aromat si parfumat excelent. 

Sînt convinsa ca la fel de bine iese cu felii de portocala, eventual si alte citrice - lime cu menta, portocala cu scortisoara, grapefruit...etc, etc. Doar ca atunci s-or numi altfel :D

Gulas de vita gatit la Crock Pot

Vara da semne c-ar vrea sa-si ia la revedere. Toamna începe sa-si faca loc printre frunze, le rugineste si totodata ne aduce racoarea mult asteptata, fiindca vara asta ne-a cam încins cu temperaturi ridicate si umiditate nesuferita! Ma bucur de racoare si de faptul ca am chef sa gatesc cîte ceva mai "solid". Rasfoind internetul dupa inspiratie, am dat de reteta asta minunata  pe Jamila Cuisine, si anume Gulas de vita gatit la Crock Pot. În afara faptului ca puteti citi reteta, o puteti si vedea. Un video foarte bine realizat si explicat de Geanina. Tot acolo veti gasi si alte retete gatite în acest vas minune - Crock Pot/ Slow Cooker .

Cu ocazia asta mi-am scos si eu vasul de la praf. Nu l-am mai folosit de... mai bine nu va spun. Cert este, ca gatitul în acest vas este chiar confortabil; nu face mizerie, nu ies aburi, nu face miros în casa aproape deloc, se poate lasa nesupravegheat fara probleme. Mîncarea nu da în foc, nu se arde, nu trebuie amestecata...pur si simplu se face încet. Datorita procesarii la temperatura joasa, ingredientele îsi vor pastra proprietatile nutritive, aromele au timp sa se desfasoare, iar rezultatul final va fi unul gustos.
Reteta pregatita de mine este aproape identica cu Geaninei. O sa va scriu si cantitatile folosite de mine. Diferentele: mai putina carne, boia dulce + iute, am sarit ardeiul iute, ceapa folosita de mine a fost verde, iar chimenul l-am mojarit. Dupa cum vedeti, diferentele sînt minimale, în rest am respectat metoda de preparare. Timpul însa...deci eu am mai lasat cam 20-30 minute în plus. Spre surprinderea mea, carnea era deja moale dupa cele patru ore, însa cartofii au mai avut nevoie de putin timp :D 

Ingrediente:

• 750 g pulpa vita, taiata bucati 
• 1 kg cartofi noi
• 300 g rosii pasate
• 1 lingura boia dulce
• 1 lingura boia iute
• 2 morcovi, taiati rondele
• 1 ardei gras, taiat julien
• 3 frunze de dafin, proaspete
• 5 fire ceapa verde, taiate rondele
• putin chimen, pe care l-am mojarit
• sare si piper
• patrunjel tocat presarat deasupra, direct în farfurie
• 300 ml apa fierbinte 

Ingredientele:

Pulpa de vita, taiata în bucati destul de marisoare. 

Metoda de preparare:

În vasul ceramic se toarna rosiile pasate, deasupra se presara ceapa, apoi morcovii, ardeiul gras, cartofii si în final carnea. Geanina spune ca se pune mereu deasupra, carnea. Nu stiu exact de ce, dar iese. Peste carne se presara condimentele: sarea, piperul, boiaua iute si dulce, putin chimen macinat, nu uitati frunzele de dafin, iar la sfîrsit turnati apa ( eu am pus-o fierbinte) peste condimente. Se pune capaul si se porneste aparatul/Crock Pot/Slow Cooker pe "High" timp de 4 ore. Pe "Low" i-ar trebui probabil vreo 8 ore. 

Cînd veti îndeparta capacul, nasul va fi invadat cu arome delicioase, papilele vor dansa,  astfel încît foamea se va instala pe loc în burtile voastre :D 

 

Aici dupa exact 3 ore.

 

Nu uitati sa presarati patrunjel deasupra. 

Carnea s-a desfacut cu furculita, nici nu e nevoie de cutit. 

Cartofii la fel - perfecti de moi si si-au pastrat forma. Asa cum se vede si în video! 

Merci, Geanina!

 

Marmelada de piersici

Diferit la marmelada asta, fata de altele pe care le-am facut pîna acum, este metoda de preparare si faptul ca nu am curatat piersicile. Metoda este preluata aici : Casa Da Benedetta. Reteta originala contine si ghimbir, pe care eu nu-l prea plac, asa ca am renuntat. Doamna din imagini face o cantitate mai mare de marmelada, iar piersicile folosite de dumneaei sînt mai verzi si au pielita mai rosie, de acolo culoarea aia frumoasa. Piersicile mele au fost moi, cu pielita partial roscovana si galbena, asa ca marmelada are o alta culoare, dar tot frumoasa, zic eu.
Datorita pielitei  si metodei de preparare care necesita putin timp de procesare, marmelada este mult mai parfumata, aromata, colorata. Deci m-a convins metoda si o voi prelua si la marmelada de caise.
Cu cît mai scurt timpul de procesare, culoarea e mai frumoasa, marmelada mai gustoasa, iar proprietatile nutritive se pastreaza mai bine :)

Ingrediente:

• 750 g piersici
• 300 g zahar
• 1 lamîie

Nu am folosit toate piersicile din imagine (2 kg ), ci doar 1 kg.
Dupa spalarea fructelor si îndepartarea sîmburilor
a mai ramas 750 g  ( 756 g mai exact :D ) de pulpa cu tot cu pielita.

Am taiat piersicile în bucati de marimi diferite, am adaugat zaharul si zeama cu tot cu pulpa  ( fara sîmburi ) de la o lamîie mare. Am ras si niste coaja deasupra. Cînd am pus piersicile la fiert, am mai ras coaja de lamîie direct deasupra, sa fie...daca tot am sarit ghimbirul. 

Mai o chestie. Stiu ca toti avem spatule sau linguri de lemn pe care le folosim la marmelade, dulceturi, adica avem grija sa nu le folosim pe cele cu care amestecam în papricas cu ceapa, etc. Uneori însa, chiar si astea au un miros...a sertar, a lemn, a nefolosit de o bucata de vreme... eh, în acest caz, treaba se remediaza foarte simplu, frecînd ustensila de lemn cu lamîie, apoi clatita cu apa rece. Daca e nevoie repetati operatia. Va fi o placere s-o treceti pe sub nas, ustensila :) Eu am folosit una din jumatatile lamîiei deja folosite ( stoarsa si razalita :D ) la aceasta marmelada.

Am turnat piersicile în vas pe care apoi l-am tras pe foc moderat. Fiind o cantitate mica, continutul fierbe foarte repede. Dupa aproximativ 8-10 minute, am luat mixerul vertical si am macinat marmelada. Dupa înca 3-4 minute de fiert lejer am tras vasul deoparte. Marmelada avea deja textura frumoasa, îngrosata usor. În vasele de fonta emailata, marmelada fierbe mult mai rapid decît în alte vase, deci atentie la cantitati mici.

Am umplut borcanelele.

Le-am închis bine, le-am asezat într-un vas încapator, am turnat apa pîna la "gîtul" borcanelor si am tras vasul pe foc moderat. Cele 10 minute de fiert se masoara din momentul în  care apa începe a fierbe. Se scot borcanele din baia de apa, se grupeaza si se acopera cu o patura. Se lasa asa pîna la racirea completa.