SARBATORI FERICITE

Pitahaya

PITAHAYA

Pitahaya ( hylocereus triangularis ) este un fructul unor cactusi exotici Hylocereus si Selenicereus care apartin familiei Cactaceae. Provine din regiunile tropicale si subtropicale ale Americii Centrale. Acest fruct mai este cunoscut si sub denunirea de Pitaya sau Dragonfruit.
Datorita procesului extrem de lent de crestere, de multe ori dureaza 20 de ani pîna la cultivarea primelor fructe. Florile acestui cactus se deschid doar noaptea, în cele mai multe cazuri doar o singura noapte, în care trebuiesc polenizate.

Proprietati nutritive pe 100 g Pitahaya :

• Calorii 48
• Carbohidranti 12 g
• Grasimi 0,1 g
• Proteine 0,5 g
• Zaharuri 0,4 g
• Fibre 0,3 g
• Vitamina C 25 mg
• Fosfor 32 mg
• Calciu 54 mg
• Fier 0,6 mg
• Magneziu 20 mg
• Mangan 0,13 mg
• Caliu 240 mg
• Zinc 250 µg
• Apa 82 %

Pitahaya are o coaja cu forme de solzi, o culoarea roza-rosiatica, moale si groasa, necomestibila.
Pulpa este alba si are textura unui pepene rosu combinat cu kiwi. Este foarte suculent, dulce acrisor cu aroma usoara de para-kiwi. În interior se gasesc multe seminte maruntele de culoare neagra, asemanatoare fructelor kiwi.
Pitahaya roza-rosiatic este fructul cactusului Hylocereus undatus iar Pitahaya de culoare galbena provine de la cactusul Selenicereus megalanthus.
Fiind foarte sensibil la lovituri/atingeri, transportul este destul de dificil. De aceea se întîmpla de multe ori ca fructele care ajung la noi sa nu fie de o calitate excelenta, fiind culese mai verzi, pentru a rezista transportului. În supermarket-uri se gasesc din toamna tîrzie pîna în decembrie-ianuarie.
La aprozarurile mici private sau cu produse organice, se gasesc fructe calitativ incomparabil, cu cele din supermarket, fiind "zburate" si culese coapte.
Pitahaya se consuma ca atare. Se taie în doua-pe lung sau lat si se poate servi direct din coaja cu lingurita.
Firmele de catering, le folosesc foarte des ca decor sau în combinatie cu alte fructe servite pe platouri sau pur si simplu ca decoratie.

Lychee

LYCHEE

Lychee ( Litchi chinensis ) face parte din familia Sapindaceae si provine din sudul Chinei. Acest fruct mai este cunoscut si sub denumirea de aluna chinezeasca, pruna lychee sau fructul iubirii.
În afara Chinei este cultivat în tari/regiuni cu clima subtropicala ca Africa de Sud, Australia,Mexic, India, Israel, Tailanda.
Pomul de Lychee este tot anul verde si atinge înaltimi de 15 pîna la 20 m.
Este foarte sensibil la frig, de aceea nu poate fi cultivat Europa Centrala.



Proprietati nutritive pe 100 g Lychee:

• Calorii 78
• Proteine 0,9 g
• Grasimi 0,3 g
• Carbohidranti 17,7 g
• Zaharuri 7,7 g
• Fibre 1,6 g
• Vitamina C 40,4 mg
• Vitamina E 0,5 mg
• Vitamina B2 0,1 mg
• Vitamina B5 0,3 mg
• Calciu 8 mg
• Caliu 191 mg
• Magneziu 9 mg
• Natriu 3 mg
• Fosfor 36 mg
• Cupru 146 µg
• Fier 382 µg
• Mangan 51 µg
• Zinc 70 µg
• Iod 1 µg

Un pom produce între 100-200 kg fructe. Fructul masoara o circumferinta de 3 pîna la 5 cm. Are o coaja subtire si aspra, de culoare rozalie rosiatica, pîna la maronie - cînd fructele sînt mai vechi, dar totusi comestibile. Dupa recolta, coaja devine mai tare. Pulpa este albicioasa, putin transparenta, suculenta si dulce.
Cu cît mai copt, Lychee, cu atît mai aromat si dulce. Fructele necoapte au o aroma aproape neutrala. Sîmburele este mare, lucios si nu este comestibil.
Dupa recolta, aceste fructe nu se mai coc, doar se învechesc. Culese înca necoapte nu vor deveni dupa cîteva zile dulci si aromate ci doar se înmoaie, iar coaja devine maronie. Sînt cunoscute peste 100 de varietati de Lychee.
Aceste fructe se consuma de preferinta crude, ca atare, sau în salate de fructe. Se poate face si un compot usor îndulcit cu zahar.

Cherimoya

CHERIMOYA

Cherimoya ( Annona cherimola ) apartine familiei Annonaceae. Sînt acasa în lantul Anzilor-sudul Columbiei, Ecuador, nordul Peru-ului. Acolo cresc salbatic la înaltimi de 1500-1900 m.
În ziua de azi se cultiva în regiuni cu clima subtropicala ca de exemplu în Madeira, Israel, dar si în anumite regiuni ale Spaniei , pe Costa Tropical si Costa del Sol si Italia în regiunea Calabriei. Cherimoya creste în pom cît si în tufe de la 3 pîna al 9 m, tot anul verzi.
Dupa polenizare, fructului îi trebuie 5-8 luni pîna la maturizare cînd va fi recoltat, în perioada octombrie-februarie.
Pentru ca dupa recolta procesul de coacere este extrem rapid, aceste fructe ajung pe masa noastra înca crude, mici si tari. În stare perfect copata sînt moi, iar crescute pîna la maturizare în mediul lor, fructele au aproximativ marimea unei gulii.
Cînd coaja fructului începe sa faca pete maronii/negre si se simte moale la apasarea usoara cu degetul pe suprafata acestuia, fructul este copt si trebuie consumat rapid.




Proprietati nutritive pe 100 g cherimoya :

Calorii 67
Proteine 1,5 g
Grasimi 0,3 g
Carbohidranti 14,2 g
Zaharuri 8,9 g
Fibre 6,7 g
Vitamina C 14,1 mg
Vitamina E 0,5 mg
Vitamina B1 0,1 mg
Vitamina B2 0,1 mg
Vitamina B6 0,1 mg
Calciu 14 mg
Caliu 400 mg
Magneziu 24 mg
Fosfor 30 mg
Cupru 80 µg
Fier 396 µg
Mangan 58 µg
Iod 1 µg
Zinc 114 µg
Apa 74 %


Nu stiu daca iubesc un alt fruct mai mute decît acesta. Aici îl gasesc doar în perioada noiembrie-decembrie si rar în ianuarie-februarie, si numai în anumite locuri. Pulpa acestui fruct este alba, moale, dulce si foarte aromata. În interior se gasesc foarte multi sîmburi mari si negri. De necrezut ca într-un fruct asa mic intra atîtia sîmburi si totusi mai are si pulpa! :D
Cu toate astea,îl ador,si cred ca as putea mînca chiar si 10 .
Multi descriu aroma cherimoyei ca asemanatoare capsunilor cu frisca..eu nu sînt neaparat de acesta parere. Pentru mine are o aroma deosebita care nu seamana niciunui fruct cunoscut de mine.
Necopt, cherimoya se poate înveli în hîrtie pîna la coacere. E bine sa fie izolat de alte fructe.
Copt, este foarte zemos. Atentie la suc! Desi pare incolor, face pete maronii care ies greu. Sucul/pulpa acestui fruct oxideaza foarte repede, de aceea se maroneste imediat dupa ce este taiat. Eu îl consum ca atare. Nu am facut niciodata nimc altceva, desi am retete de prajitura si înghetata cu acest fruct. Îmi place prea mult proaspat si este prea scump pentru a-l coace pe o placinta!
Poate odata o sa ma încumet sa fac o înghetata, din cîteva fructe. Pentru a nu oxida, dupa curatarea cojii trebuie stropit bine fructul, cu multa zeama de lamîie...altfel obtineti o înghetata nu foarte aspectuoasa.

Somon (wild) cu spanac

• 1 somon(ca.1 kg)
• 500 g spanac
• 1 lingurita faina de grîu(merge perfect si integrala)
• 1 lingurita faina de porumb
• 1 lingurita de verdeturi uscate/din rîsnita
• 1/4 lingurita boia
• 1/4 lingurita usturoi deshidratat macinat
• 1/2 lamîie
• usturoi
• sare
• piper
• ulei de masline

O reteta usor de preparat,extrem rapida,bogata în vitamine si destul de usoara din punct devedere caloric.

Deci,curatam spanacul de o parte din codite,
îl spalam în multe ape si-l lasam la scurs.






Alegem un somon mai maruntel..adica mai slabanog :D
Îl curatam pe toate partile,îl taiam felii de 2-3 cm grosime.
(capul îl aruncam..adica eu l-am aruncat)
Scoatem oscioarele cu penseta...stiu,munca de chinez batrîn! :D






Amestecam toate condimentele,faina..etc

Prima data pregatim spanacul,care merge iute-iute!

Într-o cratita antiaderenta,punem 2-3 linguri de ulei de masline,
si cînd este încins adaugam 2-3 catei de usturoi
(eu am avut capatîna) si o felie de lamîie.





Cînd se simte parfumul lamîii si cel al usturoiului,adaugam spanacul.
Condimentam cu ceva sare,si piper daca doriti
(eu nu am pus).
Amestecam timp de 4-5 minute.
Din toata oala de spanac,mai ramîne o mîna :D
Înainte de a da vasul deoparte,stoarceti ceva zeama de lamîie,
amestecati..dupa care ne dedicam somonului salbatic!






Într-o tigaie antiaderenta,încingem pe foc lejer 2 linguri de ulei de masline,împreuna cu o ramurica de rozmarin si 2 catei de usturoi.
Cît se încinge uleiul,presaram amestecul de condimente uscate
pe feliile de somon/ambele parti.
Înainte de a pune feliile în tigaie,îndepartam usturoiul si rozmarinul,
pentru ca se arde,si da o nota amruie.





Prajim cîteva minute pe o parte,si cîteva pe cealalta..
cîte minute,depinde de gustul fiecaruia si de textura somonului.
Nu îl uscati!Eu nu am lasat mai mult de 3 minute pe o parte si 3 pe cealalta.





Noua ne place mult..sper sa va placa si voua!





Spanacul,l-am facut dupa o reteta de-a lui Jamie.
Asa l-a facut si el!Este mai mult ca un fel de salata de spanac.
Nu se fierbe/gateste mai mult de cîteva minute..doar cît sa se înmoaie.

Rata cu sos picant de vin

Am servit cu Semmelknödel/Galuste din pîine si varza rosie cu mere .

• 1 rata mare
  
• 450 ml supa
• 200 ml vin rosu
• 1-2 mere
• 1 legatura mica de verdeata
• 1 morcov
• 1 bucatica de telina
• 2 cepe
• 1 rosie
• 2-3 catei de usturoi
• piper
• sare
• verdeata uscata
• boia
• usturoi deshidratat
• 2-3 linguri de ulei de masline
• 1 lingura amidon

Se curata rata,se spala si se scurge bine,sau se sterge cu servet de hîrtie.





O umplem cu mere si verdeata.





Amestecam toate condimentele într-un vas,
adaugam 2-3 linguri de ulei de masline,amestecm si pensulam rata bine, peste tot.








Curatam si taiem legumele bucati,si le asezam împreuna cu jumatate din supa într-un vas termorezist.





Punem rata cu pieptul în sus ,introducem vasul în cuptor la 190°C timp de aproximativ timp de 15 minute,
pîna se usuca condimentele,





apoi întoarcem rata cu pieptul în jos,si o lasam asa timp de 50-60 de minute.
În timp ce se coace verificam si din cînd în cînd o stropim cu zeama din vas.
Nu am uitat ceapa





Întoarcem pe partea cealalta si o mai lasam la copt vreo 60-70 ,stropind-o cînd si cînd cu sucul din vas.
Adaugam si restul de supa.





Scoatem rata din vas,o acoperim si o lasam 10 minute la odihna,timp în care pregatim sosul.





Strecuram zeama de legume,adunam grasimea de deasupra,turnam vinul si dam vasul pe foc iute.




Degustam.Adaugam eventual sare,piper..
si îngrosam sosul cu ceva amidon.

Eu am împartit zeama din vas în doua.
O parte am facut-o cu vin,si îngrosat cu amidon(Mondamin)
Iar în cealalta parte am pus legumele înapoi si am facut piure.
Sosul de vin este destul de picant,concentrat,cu aroma puternica de vin,
si la Denise nu-i place,de aceea am facut ei sosul cu legume


Cu sosul de vin.









Cu sosul de legume.

Semmelknödel/Galuste din chifle/pîine

• 6 chifle mari (mai vechi/2-3 zile)
• 250 ml lapte
• 1 ceapa micuta
• 1 lingurita unt
• 1 ou
• 1 legatura mica patrunjel
• sare,piper
• 1 lingurita faina(fac.)
• nucsoara(fac.)

Taiem chiflele feliute,cubulete..





Turnam laptele fierbinte deasupra si amestecam.
Lasam sa traga vreo 10 minute,dupa care framîntam putin.





Tocam ceapa fin, o calim în unt,atît cît sa se înmoaie(nu se rumeneste)
O aduaugam la aluatul de chifle si lapte.
Adaugam patrunjelul,oul si condimentam cu sare ,piper.
Eu ,nucsoara nu pun,ca nu îmi place.Framîntam.





Daca aluatul vi se pare cam moale,adaugati 1 lingrita de faina.
Nu am mai adaugat,pentru ca am obtinut o consistenta buna.





Formam 6 bile.





Daca le faceti cu cîteva ore înainte de a fi servite,
pastrati-le la rece acoperite cu folie/punga,sau într-o doza ,pentru a nu se usca.





Le fierbem în apa cu sare cînd începe a clocoti usor.





Galustele sînt fierte ,atunci cînd se ridica la suprafata.









Se servesc cu sosuri,la fripturi...

Varza rosie cu mere

Reteta asta de varza rosie, în Bayern, este apreciata lînga o rata/gîsca coapta, sos  si galuste din pîine,  pe lînga o friptura de purcel, sau chiar vînat, nu este o retata batuta-n cui, ci cam fiecare face dupa gust, zona, vîrsta. Unii o fac cu untura de gîsca sau porc, ulei sau unt, iar condimentata este - de la cuisoare, foi de dafin, scortisoara, piper, chimen... etc. Unii folosesc doar 1-2 din aceste condimente, altii niciunul, iar altii pe toate deodata. Ingredientele care nu au voie sa lipseasca,sînt varza si merele .
Eu merg pe varianta parfumata-dulceaga,care ne-o place la toti.

Ingrediente:

• 1 kg varza rosie
• 1 ceapa rosie
• 2 linguri unt
• 2-3 mere
• 1-2 linguri zahar
• 200 ml apa
• 2-3 cuisoare
• o scoarta de scortisoara
• 100 ml vin rosu (fac.)
• otet de vin rosu
  
• sare
• piper

Tocam varza sau o dam pe razatoare (eu o prefer mai grob taiata/tocata).






Ceapa o tocam maruntel si o caramelizam împreuna cu zaharul, în unt.






Adaugam varza tocata. O lasam 5-10 minute la dunstuit cu capac, învîrtind cînd si cînd.
Merele, eu, le tai cubulete/bucatele, cine doreste le poate da pe razatoare.
 Cum ziceam, eu prefer totul mai grob taiat/tocat.
Le adaugam la varza,împreuna cu cuisoarele si scortisoara, condimentam cu sare si piper.




Adaugam vinul. Nu e neaparat nevoie de vin, dar cu, e mai bun. Nu uitati apa !




Lasam sa fiarba... cît de moale ne place sa fie varza.
Scurt timp înainte de a fi fiarta varza, adaugam otet de vin rosu, dupa gust.
Se poate înlocui cu otet de mere.



Potriveste bine la friptura de porc, dar merge si la vita,
sau chiar la vînat... si chiar pe lînga zburatoare.