Zilele astea am cam fost cu capu'n nori, si asa încet se-arata rezulatatele. Intentionam sa prezint meniul de ziua sotului meu în ordinea în care a fost servit, dar se pare ca sînt îndragostita. Am prezentat aperitivele si am încheiat cu desertul, uitînd de piesa de rezistenta. Felul principal. Se poate?! Da, deci meniul nu s-a încheiat înca, doar postarea a luat un alt curs. Mai naufragiat, asa... :D
Ingrediente:
- 4 prepelite
- 2 linguri ulei de masline
- 2 lingurite unt
- 2-3 ramurele rozmarin
- 1 lingurita boia
- 1 lingurita usturoi deshidratat, macinat fin
- 1 fv. cutit chili
- piper, nucsoara, sare
- 1 canita vin rosu, caldut
Le-am servit cu cartofi sarladaise.
Am sarat si piperat prepelitele pe interior si exterior. Restul condimentelor le-am amestecat si mojarit putin, deoarece usturoiul deshidratat avea o textura cam groaba. Am condimentat pasarile pe exterior si le-am rumenit scurt pe toate partile în ulei de masline încins amestecat cu putin unt. Pentru aroma am adaugat 2 ramurele de rozmarin.
Am adaugat vinul caldut( pentru a nu crea un soc termic, si risca fragezimea carnii).
Am mai întors de pe o parte pe cealalta prepelitele, pîna vinul a scazut la jumatate.
E vorba de 2-3 minute.
Pentru ca am ales tigaia gresita, am transferat zburatoarele într-un vas de sticla termorezistenta preîncalzit. De preferat este sa nu fie mutate, deci alegeti vasul potrivit pentru rumenit, care apoi îl puteti da la cuptor fara probleme si fara prea multe mutari. Sah mat! :D La cuptor, au zacut vreo 40-45 de minute la 150°C. Daca au tendinta de a se rumeni prematur, acoperiti prepelitele cu o folie de aluminiu sau o foaie de pergament. Dupa acest timp, am îndepartat folia si le-am lasat la 200°C timp de 10 minute.
Între timp, am preparat cartofi sarladaise dupa reteta lui Alexandru. O garnitura delicioasa!
Pot să spun că au un posterior apetisant? :D
ReplyDeleteDa, poti! Chiar au! :D
ReplyDeleteDelicios!! N-am mancat niciodata prepelita. Sunt tare curioasa cum e! cartofii am sa-i incerc chiar in we-end.
ReplyDeleteHahaha....here we go again...
ReplyDeletearata ceva, ceva....xo
Mamma mia, n-am mincat niciodata prepelita, dar as baga dintii in funduletul la una asa rumenita... Te-am pupici si-ti doresc o zi minunata... indragostitooo !!!
ReplyDeleteApetisant nu gluma.Te pup!
ReplyDeleteTare bine arata, asa rumenite!!Mmm, cred ca sunt tare bune!Pup!
ReplyDeleteN-am mancat pana acum, sau nu-mi amintesc... dar tare pofta mi-ai facut! Ce bine ca s-au facut atat de multe crescatorii in Ro.. :) Pupici
ReplyDeleteChiar asa.Reteta asta este piesa de rezistenta.
ReplyDeleteYamii, dar fain meniu ati avut.Ador prepelitele, ce m-as infige si eu intr-una asa rumena si frumoasa.
ReplyDeleteSi daca tot am trecut pe la tine te invit cu drag la provocarea "Dulce Romanie" a carei gazda sunt in luna februarie.
Aratã totul proaspãt, imi place! aroma de rozmarin si nucsoarã...
ReplyDeleteArata tare bine si nu ma indoiesc ca u fost foarte delicioase!
ReplyDeleteNumai regii mancau prepelite! Sunt sigur ca e delicioasa reteta!
ReplyDeleteDoamne ce bine ca ai postat-o , mie piesa de rezistenta mi-a placut cel mai mult din tot meniul ales ;) .... delicioasa!!!
ReplyDeleterata tare de tot. As manca si eu 1 intreaga macar..:))
ReplyDeleteVaaaiii cum arata:D x
ReplyDeleteTu mereu ma faci curioasa de ce gust are altfel de carnita decat cea de porc,vita,pui sau peste.
ReplyDeleteSi acum ai reusit :))
vreau si eu!!!!da' n-am vazut pe aici prepelite.fain arata,yummy.
ReplyDeletepup
Wow, tare in forma prepelitele astea! As servi si eu una. Nu am mai gustat de vreo 3 ani...
ReplyDeleteFotografiile sunt super, ca de obicei :)
Pupici!
Uoi..prepelita n-am mancat niciodata, dar am auzit ca tare-i buna...si ce apetisanta e a ta...ioi, ioi, ca mereu ma faci sa-ti sparg usa! ;-))
ReplyDeleteMinunat arata si sunt convinsa ca a fost si tare buna!
ReplyDeleteNu am mancat niciodata dar arata tare bine!Imi place reteta si cred ca voi incerca si eu imediat ce gasesc in comert.
ReplyDeleteFelicitari!
O seara frumoasa iti doresc!
Dupa poze pare absolut delicios !
ReplyDeleteDupa pazitia pulpelor sunt fericite, dupa poze si reteta si noi.
ReplyDeleteMit tudok mondani,csak azt isteni szuper!!!Az egész!!!
ReplyDeleteLa multi ani!
ReplyDeleteMaya, am citit pe forum si-mi pare nespus de rau.Din pacate asta e viata.
ReplyDeleteSa fii bine.
eiii..ce rasfat pe sotz !!!
ReplyDeleteSuper!! O reteta delicioasa cu aroma deosebita asa cum ne-ai obisnuit!! O sa recuperez zilele astea si o sa citesc si restul postarilor :) Pupicei...
ReplyDeleteMultumesc :)
ReplyDeleteMicule... da, asta e viata. Trebuie doar sa învatam, sa acceptam si pierderile...
Merci :*
De mult timp nu ne-ai mai provocat si rasfatat cu nimic...Sper ca esti bine. Gandurile mele cele mai bune.O seara frumoasa!
ReplyDeleteGina, mai trecem si noi prin vremuri deochiate... dar timpul le "rezolva" pe toate...
ReplyDeleteTe pup :*
Maya, imi pare asa rau de Felix, le povesteam tuturor despre motanul amator de vanilie,am si eu o pisicuta gourmet, mare amatoare de sos caramel si branzeturi frantuzesti si stiu ce mult ne atasam de aceste dragalase animale, nici prea batran nu mi se pare ca era, am o vecina a carei pisica s-a dus cu o luna inainte de a imlini 20 de ani, imi dau seama ce e in sufletul tau si numai bine iti doresc.
ReplyDeleteO primavara frumoasa si plina de iubire!
ReplyDeleteLa multi ani fetitei tale.Multa sanatate si fericire, ca de frumoasa e tare frumoasa.
ReplyDeleteSa aveti o Primavara plina de bucurii si fara evenimente ca ale care a trecut.
Multumesc, fetelor.
ReplyDeleteNagyon guszta,de én még soha nem ettem fürjet! Sajnos!
ReplyDeleteAm incercat aseara aceasta reteta si am avut mari emotii, dar totul mi-a iesit delicios!!!!!
ReplyDeleteAm pregatit o cina speciala pentru aniversarea sotului meu si mi-am adus aminte de aceasta reteta pe care am gasit-o la tine, asa ca....sah mat! :))
Sper sa reusesc sa o postez curand.
Multumesc!
Te puuup
Melli, salutari si merci :*
ReplyDeleteMihaela, ma bucur ca v-a placut! Pupici si weekend frumos!
ReplyDelete